Recenzie: Harry Potter și piatra filosofală de J.K. Rowling

Cartea I din seria Harry Potter

 

Titlu: Harry Potter și piatra filosofală

Titlu original: Harry Potter And The Philosopher’s Stone

Autor: J.K. Rowling

Traducător: Florin Bican

Gen: Fantasy

Anul apariției: 1997

Anul apariției acestei ediții: 2015

Editura Arthur

Seria: Harry Potter

Rating: 4/5 stele

„Să fii iubit cu o dragoste atât de puternică, chiar dacă cel care te-a iubit nu mai este, te face să fii protejat pentru totdeauna. E ca o armură.” (p. 336)

Deși sună ciudat și poate chiar paradoxal, eu am ajuns să-l citesc pentru prima data pe Harry Potter ca adult, la finele anului 2017. Chiar dacă știam de existența acestei serii de foarte mult timp, nu am fost atrasă de ea, nici în copilărie, nici în adolescență. Cred că de vină a fost prima traducere în limba română unde denumirile caselor, activităților magice și personajelor de la Hogwarts erau traduse cam nefiresc. Totuși, când a apărut o nouă ediție a seriei, la Editura Arthur, despre care am auzit numai de bine, gândul de a încerca primul volum a început să îmi dea târcoale. Astfel, m-am decis să pun și eu mâna pe preaiubita carte scrisă de J.K. Rowling, o poveste care a încântat copilăria multor cititori.

Am vaga senzașie că majoritatea celor care citesc recenzia mea știu deja despre ce este vorba în primul volum din Harry Potter, însă voi aminti pe scurt premisa cărții Harry Potter și piatra filosofală, scrisă de J.K. Rowling. După moartea timpurie a părinților săi, Harry Potter este dat în grija singurelor sale rude, familia Dursley, care mai mult îl hărțuiesc și umilesc decât îl cresc ca pe un nepot. Chiar dacă unchiul și mătușa tot încearcă să-i ascundă adevărul despre părinți și identitatea sa, Harry va afla de la uriașul Hagrid  cine este el cu adevărat și va porni în aventura vieții sale, deoarece este admis la școala pentru vrăjitori și vrăjitoare, Hogwarts. Acolo, Harry va scăpa de bătăușul și răsfățatul său văr, Dudley și de rude lui uricoase, însă va da de Draco Malfoy și de profesorul Snape, care îl urăsc din prima secundă când îl văd. Din fericire pentru Harry, nu toată lumea îl dușmănește, iar Ron și Hermione devin acei prieteni pe care se poate baza și împreună cu care încearcă să deslușească misterul pietrei filosofale, care poate cădea în orice clipă în mâinile cui nu trebuie.

Harry este inițial tipul copilului marginalizat și hărțuit, atât de copiii de vârsta lui, cât și de adulții din casă, de la care ai avea oarecare pretenții; însă ce le poți cere lui Vermon și Petuniei, care nu cred în magie sau în orice fenomen supranatural care depășește îngusta lor viziune despre lume. Astfel, experiențele neplăcute și stilul de viață izolat pe care l-a dus Harry în casa familiei Dursley, nu îl înrăiesc pe protagonistul nostru, ci îl fac milos și rațional; astfel îi ajută pe colegii lui, care fie au necazuri din cauza lui Malfoy sau sunt atacați de un trol, cum s-a întâmplat în cazul lui Hermione. Fiecare aventură îl face pe Harry din ce în ce mai curajos și mai curios să exploreze locurile interzise din castel alături de prietenii săi. Chiar dacă nu toate incursiunile lor au un deznodământ fericit, soldându-se cu puncte scăzute pentru Casa Gryffindor, Harry nu va descoperi doar cine dorea să folosească piatra filosofală în scopuri neortodoxe, ci va afla și informații despre părinții săi.

Din câte mi-am dat seama, temele din acest volum sunt lupta dintre  bine și rău, pentru că Harry, Ron și Hermione vor să oprească o anumită persoană să pună mâna pe piatra filosofală, iubirea, adevărul, predestinarea pentru că lui Harry îi este scris să ajungă vrăjitor, așa cum au fost și părinții lui și nu în ultimul rând, prietenia, pentru că Harry nu și-ar fi dus misiunea până la capăt fără prietenii lui.

„De fapt, Piatra asta nici nu era chiar așa un lucru minunat, – oricât de mulți bani și oricâtă viață lungă ți-ai dori – cele două lucruri pe care oamenii, de regulă, și le doresc mai presus de orice. Din păcate, însă, oamenii ăștia par să aibă o predilecție pentru a alege exact lucrurile care le fac cel mai mult rău.” (p. 334)

Traducerea realizată de scriitorul Florin Bican este foarte bună deoarece felul în care vorbesc personajele este bine adaptat la stilistica românească, iar casele și elementele magice apar în carte cu denumirea originală, așa cum a fost imaginată de J.K. Rowling sau cu o denumire asemănătoare – o alegere binevenită care păstrează culoarea lumii autoarei. Mi se pare inedită ideea de școală de magie cu cele patru Case de la Hogwarts (Gryffindor, Hufflepuff, Ravenclaw și Slytherin), unde fiecare elev ajunge după ce este repartizat de o pălărie fermecată. Fiecare casă are un blazon, o culoare distinctivă și reguli stricte bazate pe puncte, care se adună sau de scad, în funcție de rezultatele bune sau de încălcările regulamentului. La sfârșitul anului școlar se trage linia și în cadrul unei festivități somptuoase, se înmâneză Cupa Caselor, casei care a acumulat cele mai multe puncte.

„Va merge la cea mai bună școală de vrăjitorie și magie din lume. După șapte ani acolo, nici el n-o să se mai recunoască. O să fie, în sfârșit, printre copii la fel ca el și va studia cu cel mai mare maestru pe care l-a avut școala Hogwarts vreodată, Albus Dumbledore… ” (p. 72)

Deși povestea orfanului Harry, care ajunge pe tărâmul școlii de magie Hogwarts, mi s-a părut un concept inedit, am avut dificultăți în a parcurge prima parte a cărții, deoarece, pentru mine a fost puțin cam multă expozițiune, nu fără sens, însă eram destul de nerăbdătoare să îl văd pe Harry urcat în trenul către Hogwarts, departe de o familie care avea în comun cu el doar legăturile de sânge și nimic altceva. Însă am început să îl îndrăgesc cu adevărat pe protagonist abia de la lecțiile de zbor, când caracterul lui prinde din ce în ce mai mult contur, iar prietenii lui încep să se distingă mai bine și să i se alăture în aventuri. Povestea este foarte drăguță, te ține în priză, de la un anumit moment, are un concept unic pentru perioada în care J.K. Rowling a scris cartea și personaje cu minți ascuțite și replici bine gândite. Mă bucur că am reușit, în sfârșit, să citesc această carte. Deși nu face parte din topul cărților mele preferate, trebuie să remarc faptul că este foarte bine scrisă și concepută și, la un moment dat în viitor, mi-aș dori să citesc și cel de- al doilea volum.

Care este volumul vostru preferat din seria Harry Potter? Vă rog să nu stricați lectura cititorilor care încă nu au descoperit seria!

 

December Wrap-Up

Iată că au trecut și sărbătorile de iarnă, o perioadă a anului în care nu am citit foarte mult, însă nu puteam să sar peste acest wrap-up, atât timp cât am citit mai mult de o carte. Da, am citit doar două cărți în decembrie, însă eu mă declar mulțumită că am reușit să mă mai apropii puțin de genul fantastic, care nu mă prinde întotdeauna. Luând în considerare faptul că ambele romane vor avea o recenzie pe blog, în viitorul apropiat,  acum am scris doar câtva rânduri orientative pentru fiecare.

Pentru cine a citit articolul despre cele mai bune cărți citite în 2017, știe deja că mi-a plăcut la nebunie ntul lui Ahile de Madeline Miller. Eu am citit acest roman în original și cred că include tot ceea ce îmi place într-o poveste: de la caracterul intim al poveștii văzute prin prisma  personajului-narator Patrocle, care parcă îți relatează fiecre eveniment al vieții sale triste, ca unui prieten drag, la scenele realist descrise ale Războiului Troian, la povestea de dragoste plină de obstacole dintre Patrocle și Ahile, la evitarea, pe cât posibil, a cumplitei profeții, la lirismul scrisului care curge lin ca un cântec străvechi acompaniat de acordurile lirei. Dacă vă plac miturile grecești sau dacă vă este dor de Iliada, văzută dintr-o altă perspectivă, vă invit să citiți Cântul lui Ahile, pentru că merită fiecare secundă petrecută alături de personajele vestite ale vechii Ellade.

După această lectură extraordinară, care mi-a ajuns direct la suflet, n-am putut ieși din pornirea de a citi literatură fantastică, așa că am scos din bibliotecă volumul Harry Potter și piatra filosofală, scrisă de J.K. Rowling. Da, am ajuns în sfârșit la această serie citită și recomandată de toată lumea. Fără să intru în foarte multe detalii, pot spune că mi-a plăcut ce am citit: am savurat stilul și umorul englezesc al autoarei și conceptul de școală de magie, care nu cred că exista în perioada în care Rowling a scris primul volum. Harry și cei doi prieteni ai săi, Ron și Hermione sunt puși pe șotii și încearcă să iasă din tot felul de încurcături pentru a ajunge la piatra filosofală. Povestea este deosebită, traducerea este foarte bună, copiii au o minte brici, iar replicile lor sunt pe măsură. Eu cred că seria Harry Potter este potrivită cititorilor de toate vârstele, care încă mai cred în magie, lumi fantastice și, nu în ultimul rând, în prietenie.

Cam atât am avut de zis despre cărțile lunii decembrie. Mă bate gândul să postez recenzia la primul volum din Harry Potter chiar sâmbăta asta, pentru a-mi așterne mai bine gândurile despre această carte plină de magie și imaginar bogat.

Voi ce ați mai citit?

Poetry: The Key of Life

Motto:

“But friendship is precious, not only in the shade, but in the sunshine of life, and thanks to a benevolent arrangement the greater part of life is sunshine”  (Thomas Jefferson)

The Key of Life

The Key of Life is our only treasure;

You laid it deep into my soul like a pearl

And I hid it in you like a secret pleasure.

I utter “friendship” thinking about the pearl

That shines so pure and bright within our hearts

And it whispers that we’ll never be apart.

The core of each soul has a drop of love in it,

But some people do not show it a bit;

Life is a depressing journey without a friend

Who gives a meaning when one lends a helping hand

And one’s there by your side to encourage you.

I thank God for sending me friends so kind and true,

Who bless my days every time I hear their voice

And they support me when I make a choice.

Best Books of 2017

Happy New Year everyone! I hope you had a lot of fun celebrating the arrival of 2018. I still feel a bit festive, therefore I’m bringing you today the list of the best books I read in 2017, but before that, I would like to add that I had a very good year both online and offline. I still can’t believe that I had the courage to build my own blog and connect with like-minded people who follow me, comment on my posts or send me nice messages. This was one of my biggest dreams and I would like to thank all of you (ordinary readers, fellow bloggers and writers) who read my content, share it and interact with me online. It means the world to me.

Though I didn’t expect it to happen, I read 44 books in 2017, ranging from children’s books/middle-grade to suspense/thrillers; definitely a personal best for me. One of my goals was to read all the first instalments of the series I owned in ebook format, to figure out which series are worth continuing and I’ve accomplished it with a few abandoned books along the way. This year, I want to read more non-fiction because I must to read the creative writing books I own to learn more about the writing process and to improve my writing. I intended to pick them up last year, but I ended up reading fiction instead; therefore I failed at reading them and consequently, I failed at writing, but now I don’t have any more excuses for procrastinating and not working towards my dreams.

Anyway, let’s go back to the best books I read in 2017. I wasn’t sure if I should arrange the titles in a particular order because it’s pretty tricky to weight if you loved more s thriller, a young adult sci-fi novel, a non-fiction children’s book or a paranormal romance. However, I managed to rank each book based on how I felt about it.

The Song of Achilles by Madeline Miller is the closest book to my heart because it’s a fantasy novel inspired by Greek Myths. However, it’s not only a retelling of the Trojan War but also the love story of Achilles and Patroclus, their friendship and the obstacles they had to overcome, in order to stay together and avoid (if possible) the terrible prophecy clouding Achilles’s life. If you grew up reading Greek Myths, I highly recommend this beautiful, yet heartbreaking LGBTQ+ love story. If you read Homer’s Iliad, you already know how everything ends, but trust me, it’s worth reading Ms Miller’s novel.

I wanted to read The Boy in the Striped Pajamas by John Boyne for a while because I read a few reviews about it online and everyone was devastated after reading it and I was curious to pick it up. I’m not a fan of war novels or stories set around WWII because they are heavy reads for me. However, I found Bruno’s voice unique and a symbol of innocence because he sees some of the atrocities done by the Nazis, but he doesn’t quite understand what is really going on and nobody is actually willing to explain concisely why the people in the striped pyjamas are seen and treated differently by the German soldiers. This book was pretty terrifying because, as an adult, you already know what Bruno doesn’t. I highly recommend this book because it will make you think about, the recent history, (Lack of) humanity, war and even the disadvantages of innocence. It’s a scary read in a realistic way because WWII was as real as the cruelty the people in the striped pyjamas had to endure.

Escape from Sudan (Book 9 of Lust, Money & Murder) by Mike Wells is probably the most intense sequel and thriller novel I’ve ever read. I raved about it many times before, so I’ll let you read the review or my Mid-Year Book Tag post.

The Makers (Book 2 of H.A.L.F.) by Natalie Wright is also an intense read and for me, it was the best book of Ms Wright’s young adult sci-fi trilogy. It deals with mind control, aliens, secret societies, a deadly virus and a few teens who try to save humanity from a merciless future. If you are scared of picking up a sci-fi book, please try H.A.L.F. because it’s easy to read and understand. Trust a reader who gets bored when she’s overwhelmed by details in regard to advanced technology.

The Ebb and The Flow (Book 1 and 2 of The Lady of the Pier) by Effrosyni Moschoudi are the first two books of The Lady of the Pier trilogy, a paranormal romance I’ve devoured last summer because it contains themes and other elements I adore: a studious and shy Greek girl, two alternating plotlines set in different time periods, gorgeous descriptions of Corfu, a ghost, poetry and the themes of love, identity and the need to follow one’s heart. If you enjoy reading romance, give this indie author a try.

Enchanted (Book 1 of The Summer Solstice) by KK Allen is a young adult contemporary fantasy, in which Kat discovers that she is different from other girls. She gradually finds out and understands her true identity after she moves in Grandma Rose’s vast estate, where strange visions torment the teen more and more. Who is she and what will happen on her 16th birthday which coincides with the Summer Solstice?

Twentieth Century (Horrible Histories Special) by Terry Deary is a non-fiction children’s book which teaches young readers interesting facts about each decade of the 20th century through entertaining timelines, stories, tests, drawings, handwritten letters and so on. Though I’m an adult, I still enjoy a good short history book that makes you laugh and learn things teachers never told you at school.

Before you go, please visit the post about my least favourite books of 2017. Which are your picks for 2017? What reading goals do you have for 2018?

Least Favourite Books of 2017

I had a pretty good reading year with a total of 43 read book or 44 if I manage to finish Harry Potter and the Philosopher’s Stone until New Year’s Eve. I’m very content with most of the stories I’ve discovered this year and I’m very excited to write a post about the best books I read in 2017. However, there’s always the other end of the spectrum because you may also come across stories you don’t particularly like whether you weren’t the target audience or you just didn’t resonate with what you read.

I don’t feel comfortable with the so-called term “worst books of the year” because I’m sure that what I dislike in a book, another person from across the world may love, so the following works of fiction are just my least favourite books of 2017. Bear in mind that I won’t repeat what I’ve already written in each review, but if you want to learn more about these books, please check out the links to each book. For Zorro and Chiriaș la Cluj, I’m going to leave the links to the Mid-Year Book Tag and Series I Won’t Be Finishing post, where you can find a few pieces of information about these two books I’ve read and reviewed in Romanian.

Zorro by Isabel Allende

Maggie Elisabeth Harrington by D.J. Swykert

Wild Child by Mike Wells

George the Orphan Crow and the Creatures of Blossom Valley by Helen Fox

Chiriaș la Cluj by Marius Oliviu Iacob

Which are your least favourite books of 2017?