Review: London by Terry Deary

Title: London

Author: Terry Deary

Illustrator: Martin Brown                 

Genre: Non-Fiction, History, Children’s Books, Humour

First Published: 2005

Year of Publication of this Edition: 2012

Publisher: Scholastic Non-Fiction

Collection: Horrible Histories Gruesome Guides

Rating: 4/5 stars

The first time I’ve begun reading a few pages from Horrible Histories Gruesome Guides: London was some years ago before visiting Britain’s capital. However, when I came back, other books caught my attention, so I left it unfinished for a while. In March I finally picked it up again feeling determined to finish it.

In the introduction, Terry Deary puts side by side two testimonials of two priests regarding the London of 1190, which are complete opposites. What does that tell us about history? It is never accurate because everyone sees the world through one’s perspective. In order to understand how people really lived in London throughout the centuries, “this book will only tell you the horrible bits of London’s history –about the bad, not the brave, the horrible, not the happy, the dreadful, disgusting and dirty, not the dear, drippy and delightful.” (Loc. 40-41)

And this book was gruesome indeed with a timeline that stretches from Ancient times to the Victorian era. You will read about legends linked to London and its history, interesting facts about The Tower of London, how horrible people treated animals for their entertainment in the Middle Ages and not only then, criminals and executions, ten dangerous and dirty jobs in London, stories about abused children and forced labour, some bits of information about some iconic buildings in London London’s underground and so on. Every time period has something interesting or disgusting to reveal. Besides the funny illustrations made by Martin Brown, there’s also a map of historical London at the end of the book.

Though the Horrible Histories books are usually very whimsical and you learn new thing while having fun, taking tests and laughing out loud at the jokes the author cracks, this time I think that the gruesomeness surpassed the humour because the animal beatings and fights, the stories about criminals and executions and those about child abuse, filth and disease made my stomach turn. However, I understand the purpose of this book. Usually, we learn at school about the bright side of history and about the brave or brilliant people who changed the world; but there’s also a darker or filthier side of history that is more appealing to us because it revolves around the ordinary people – the sick, the orphan the illiterate and the poor.

What do you think about this book? Have you read it? Leave your answers below.

A Song Title Book Tag

Hello, dear readers! A few days ago I was browsing through my newsfeed when I found an interesting book tag that I wanted to share with you. There are 10 song titles and you have to choose a book you’ve read to match a certain criterion. Here is my list of books and my argumentation for each criterion.

1. Guns N Roses “November Rain”

 Pick a book with a sad/tragic ending

Dumnezeu s-a născut în exil/ Dieu est né en éxile/ God Was Born in Exile by Vintilă Horia. Though it is an apocryphal journal of Latin poet Ovid’s exile on Scythian shores, the writing style is so intimate and poetic that it makes you empathise with Ovid’s suffering, longing for Rome and long-term journey to self-awareness. I won’t say how the novel ends, but it left a bitter taste in my mouth.

2. Queen “Another One Bites The Dust”

 Pick a book with a lot of killing in it

Song of Roland/ La Chanson de Roland as any ancient or medieval epic, it has betrayal, hatred, a lot of violent scenes and killings in it. After reading the first half of the book, you feel as if you could sense the smell of death.

3. Britney Spears “Oops I Did It Again”

 Pick a book you’ve read more than twice

Ciuleandra by Liviu Rebreanu is definitely one of my favourite books. I’ve read it three times and I’m sure I could never get tired of it, due to the social, psychological and pathological issues tackled in this novel. It is also fast paced, so it won’t take long to explore it.

4. Pink Floyd “Wish you Were Here”

Your most anticipated book

I don’t have a most anticipated book because there are many classics and genre fiction books I want to read. However, I would like to explore someday The Clash of Civilisations by Samuel P. Huntington which deals with conflicts between the Western and Eastern World, their cultures and beliefs in post-Cold War era.

5. Florence and The Machine “No Light No Light”

 Pick a book that was just so bad you’d like to lock it away in a dark corner and never look at it ever again

Basmul Prințesei Repede-Repede by Emil Brumaru and Veronica D. Niculescu is a book I would definitely lock away because it had puerile erotic content mixed with fairy-tale-like adventures. I’m sure that the poet and the writer tried to create something out of the ordinary due to the alternation of poetry and prose, but this experience was a waste of time for me.

6. Skylar Grey “Final Warning”

Pick a book with a kickass protagonist you wouldn’t want to piss off

Wuthering Heights by Emily Brontë has a badass protagonist with whom you wouldn’t want to mess. Heathcliff is loyal to the ones he loves, but if his trust is shattered to pieces, he becomes obsessive, revengeful and merciless. Though Heathcliff is sometimes cruel and heartless, he is one of my favourite male characters.

7. My Chemical Romance “I’m Not Okay…I Promise”

Pick a book that deals with a hard topic

Disgrace by J.M Coetzee is a novel that deals with serious topics such as the post-apartheid era in South Africa, the vulnerable state of women in a male-dominated society, rape, violence and racism.

8. Linkin Park “Breaking the Habit”

Pick a book that you read that was outside your comfort zone but you still enjoyed

The Satyricon by Petronius it’s a book out of my comfort zone not because of the sexual and LGBTQ content, but because it shows the how elder masters used teenage boys as their sex slaves and little girls are ‘initiated’ in becoming priestesses in Priapus’ Temple. However, overall the book is hilarious and sometimes grotesque in a manner that inspired Rabelais’s works.

9. Troye Sivan “Happy Little Pill”

Pick a book that makes you happy

Pride and. Prejudice by Jane Austen is an enjoyable book about an important problem that kept the minds of girls and of their parents preoccupied for centuries – marriage. Yes, this novel makes me happy that I didn’t live in that era. Well, besides that, what can be funnier than a love-hate relationship à l’anglais?

10. Ladyhawke “Dusk Til Dawn”

Pick a book that you read in one night/one sitting

Confessions of An English Opium-Eater by Thomas de Quincey was also a book out of my comfort zone, not so much for its theme, but because of the erudite writing style mixed with Latin and Greek terms. Though the beginning was not too appealing, the protagonist’s journey from addiction to recovery and the depictions of his hallucinations kept me reading for hours and hours – from dusk to dawn and beyond.

How would your list look like? Feel free to write it in the comment section below.

Review: Dawn of Rebellion by Michelle Lynn

Book 1 of Dawn of Rebellion

                                                           

Title: Dawn of Rebellion

Author: Michelle Lynn

Genre: Adventure, Dystopia, Young Adult

Year of Publication: 2013

Published by Creativia

Series: Dawn of Rebellion

Rating: 3/5 stars

Ever since I’ve begun writing book reviews, I heard about books and genres which are popular among different categories of readers. Because I’m a curious person, I’m experimenting with various genres to discover what I like and what is not quite my cup of tea. Therefore; today I’m going to review the first instalment in Michelle Lynn’s young adult dystopian adventure trilogy entitled Dawn of Rebellion, which was sent to me by the author through Twitter.

In short, this is the story of two teenage sisters (Dawn and Gabby) who live in a dystopian and segregated version of London, where soldiers march on the streets, people are divided into three classes of citizens, and if you’re breaking the law, you are sent to the colonies to work in some kind of concentration camps. There, you are tortured or put to death in “the box” which made me think of a gas chamber. After Gabby steals a bracelet for her sister’s birthday and the authorities decide to send her to the colonies, Dawn along with Gabby’s boyfriend (Drew) embark on a risky journey to save Gabby. The adventures that await all three teens will shape both sisters and teach each one of them to develop sides of their personalities they didn’t know they had. They will also meet new friends and discover secrets buried in their past.

Though I have a complicated relationship with young adult novels, I admire the strong devotion and love the two sisters have for each other despite their totally opposed personalities: Dawn is quiet and studious, while Gabby is outgoing, confident and stubborn. The memories they have of their childhood and parents made me sad and sorry for the abandonment from their parents’ part and the way those memories are narrated broke my heart. This novel also gave me some strange vibe because of the constant presence of the soldiers, the gloomy atmosphere and pure terror lurking in the shadows. I found the adventures interesting, suspenseful and very realistic with all the beatings and the story of how the US lost its identity. The writing was pretty good, though I had some trouble understanding some British words I’ve never heard before.

The story is narrated through three perspectives (Dawn, Gabby and Drew) of which I personally preferred Gabby’s because she is more independent, stronger and more courageous than Dawn, but Dawn learns to get out of her comfort zone too with Drew’s and her new friends’ help. When it comes to romance, it’s not really the focus of the story, but this doesn’t mean that it’s non-existent. The thing that I didn’t particularly like was the moment when Drew couldn’t make up his mind who he really loved – Dawn or Gabby?

In the end, I have some mixed feeling about this book and about dystopias in general because they are not something I particularly enjoy reading, but, on the other hand, the author did a pretty good job depicting both the oppressive fictional British regime and the Texan rebels who still called themselves Americans.

Review: A Wounded World by Crit Kincaid

Title: A Wounded World

Author: Crit Kincaid

Genre: Paranormal, Young Adult

Year of Publication: 2014

Self-Published by A Work Day World

Rating: 4.5/5 stars

The world has wounded this boy terribly, Marsh, and he can’t forgive it. He’s angry and obstinate and fears nothing— even and especially me. I just can’t make this boy see and act for his own good. He hides from the world in that bloody garden and paints the moments of his life, ignoring his past and thereby rejecting his future.(…)”  (p. 170).

What would you do if you lost it all in a terrible car crash and had to live with the haunting guilt that you weren’t able to do anything to save your loved ones from the cold hands of death? This is the story of Norman Albert Steves, the protagonist of the debut novel entitled A Wounded World, written by Crit Kincaid. Tormented by constant nightmares where the teen (who prefers to be called Normal) lives over and over again the terrifying last moments of his family’s life, the guilt and self-hatred, but also the acute feeling of loneliness that comes along with the pain and loss. Normal is stuck between his memories and his fears. If this wasn’t enough, the only relative the boy still has, Granny Rachel, who suffers from ALS, can’t take care of him anymore, due to her declining health. Thus, the teen is forced to face his greatest fears. How will this hypersensitive and talented boy cope with this world that always seems to hurt him and who will manage to bring him back into the light?

He’s like that graveyard cat, who hunts mice amongst graves at night and occasionally ventures out into the bright light of the living world. But even then, he stays in the shadows, avoiding contact, forgetting that his natural place is with the living and not with the dead.” (p. 186)

I won’t give away more details because this is one of those books where you need to plunge into it without knowing too much about the story. What I can say is that I felt a deep connection with Normal because anyone who lost a loved one in their childhood can relate to this boy’s story along with the fear of being abandoned or losing the loved ones who are still alive. There’s also the fear of the past and the temptation to run away from it in order to suffer less. There are also other situations that made me relate to Normal. For example, he was bullied at school because he stuttered, while I was laughed at because I was visually impaired. The paranormal elements are amazing and to be honest, if it weren’t for them, I would have given this book a much lower rating.

A Wounded World is a paranormal young adult book I highly recommend to anyone, regardless of what genre you love to read because any reader will find closure and a different message, depending on each person’s life experience. Young Adult books don’t usually appeal to me that much, but I’m impressed by how many themes and issues are intertwined and discussed in this book in a way that makes you pause and think about each one of them.

De Vorbă cu Adela de la Vanilla Moon Books

Cu puțin timp în urmă am descoperit canalul de Youtube al Adelei de la Vanilla Moon Books prin intermediul scriitorului Oliviu Crâznic, a cărui carte, Ceasul Fantasmelor, era amintită într-unul din filmulețele ei. Am urmărit cu interes mini-recenziile din vlog și am fost impresionată de stilul dezinvolt al Adelei de a vorbi în fața camerei și de vocea ei dulce și copilăroasă. Apoi i-am vizitat blogul (Vanila Moon Books), care, atât prin designul  său magic, cât și prin conținut, te va purta într-o lume fantastică.

*

Cum s-a născut pasiunea ta pentru lectură?

Adela: Nu ştiu dacă se mai practică acum, dar pe vremea când m-am născut, unii părinţi le puneau în faţă bebeluşilor mai multe obiecte. Se spunea că obiectele alese de copil vor arăta ce va aprecia mai târziu, în viaţă. Eu am întins mâna spre un creion şi o carte. Toate astea mi le-a povestit mama când deja eram cititoare convinsă şi făceam încercări de poezii sau romane. Dar ca să îţi răspund concret la întrebare, am început să citesc de la 6 ani şi jumătate, după ce am învăţat singură să citesc. Toţi membrii familiei citesc şi mi se părea un mod firesc de a petrece timpul liber.

Cum ai descoperit comunitatea BookTube?

Adela: Acum vreo patru ani, cred, a distribuit cineva pe Facebook un clip amuzant al lui CassJayTuck, o parodie despre poziţiile de citit. Am dat „Subscribe” ca să fiu la curent cu ce videoclipuri mai face şi am început să o urmăresc constant, recenzia ei video m-a făcut să citesc The Fault in Our Stars când la noi nu se făcea încă vâlvă în jurul ei. Apoi, am descoperit treptat şi alţii care făceau clipuri despre cărţi şi am început să îmi doresc tot mai mult să vreau şi eu să fac asta.

Îmi place foarte mult sistemul tău de rating pentru cărțile citite – de la o floare de vanilie la cinci. A existat vreo carte care nu a meritat nici măcar o floare?

Adela: Da, din păcate se publică multe cărţi proaste şi inevitabil, am dat şi peste aşa ceva. E nevoie şi de ele câteodată, măcar să îţi aminteşti cum să le apreciezi pe cele excepţionale. Am un raft pe Goodreads cu cărţi pe care le-am considerat o pierdere de vreme, dacă sunteţi curioşi.

Între o carte clasică și una dintr-un gen cu mai multă priză la public (fantasy, aventură, mister, Young Adult) ce ai alege să recenzezi?

Adela: De regulă, nu scriu recenzii la clasici. Despre ei s-a vorbit atât de mult, încât e cam greu să spui ceva cu adevărat nou. Mă rezum doar să îmi expun părerea în câteva vorbe in clipurile în care vorbesc despre lecturile lunare. Cărţile cu priză la public le recenzez dacă am multe de spus despre ele sau dacă le-am primit de la autori/edituri/librării/companii de promovare. Dacă nu, ajung şi ele tot în clipurile lunare. Citesc cel puţin 5 cărţi pe lună şi nu îmi ajunge timpul să filmez câte un clip pentru fiecare.

Care este autorul tău preferat?

Adela: Agatha Christie. O iubesc atât de mult pe scriitoarea asta, încât am ales-o ca subiect pentru atestatul la limba engleză. A avut o viaţă extraordinară şi mă fascinează tare mult. Am în plan un clip în care vorbesc despre ea.

Am înțeles din Q&A-urile de pe canalul tău  că ești studentă la Farmacie. Cum reușești să împaci facultatea cu pasiunea ta pentru lectură? 

Adela: Nu e nevoie să le împac, din fericire nu se ceartă una cu alta. Îmi iubesc facultatea, iubesc lectura şi faptul că iau o pauză din învăţat ca să citesc îmi dă apoi spor să învăţ. M-am obişnuit să îmi inchei ziua măcar cu câteva pagini dintr-o carte, oricât de ocupată aş fi.

Ai vreun motto după care te ghidezi în viață?

Adela: “Be yourself; everyone else is already taken.” ― Oscar Wilde

Și ultima întrebare. De ce ar trebui să te urmărească iubitorii de lectură pe Youtube sau să îți citească recenziile de pe blog?

Adela: Sunt întotdeauna sinceră în părerile pe care le exprim, atât pe YouTube, cât şi pe vlog şi mă bucur că am reuşit să stabilesc o legătură destul de strânsă cu oamenii care mă urmăresc şi au încredere în recomandările mele. Pe lângă cărţile în jurul cărora se face vâlvă, citesc şi cărţi mai puţin cunoscute şi care de foarte multe ori sunt mai bine scrise sau cu subiecte mai neobişnuite. Pentru că abordez aproape toate genurile de literatură (mai puţin non-ficţiune), este câte ceva pe placul fiecăruia.

 Sursă imagini: Adela, Vanilla Moon Books

Review: Gates of Heaven by Pamita Rao

A Fantasy Action Adventure Series

Book 1 of Balthasar Family Saga

 

Title: Gates of Heaven

Subtitle: A Fantasy Action Adventure Series

Author: Pamita Rao

Genre: Fantasy, Adventure

Year of Publication: 2015

Published by P.S.R. Publishing Limited

Series: Balthasar Family Saga

Rating: 3/5 stars

I received a free copy of this book after I signed up for the author’s no-spam newsletter.

Warning: This book contains mature content not suitable for children!

“It was a myth well known to anyone in Tireol that the enchanted forests hid the gates of heaven created by gods. The gods used the gates to travel between various realms to observe and guide the life force that they helped create.” (Loc. 165-166)

Gates of Heaven is the first instalment in the fantasy adventure series Balthasar Family Saga written by Pamita Rao.  On Planet Myrth, King Creed reigns over the entire land, but his thirst for power didn’t quench with the vast territory he already owns; he also wants to conquer other realms beyond Myrth. To make his greedy wish come true, he needs to pass through the gates of heaven, which are located somewhere in the enchanted forests, but they reveal themselves only to enlightened people.

Though Creed learned to use dark magic from the sages while he was exiled by his father, King Balthasar, he has never found the magic gates like the former king did many years ago. When Queen Elora gives birth to a son, Creed’s trusted sage’s prediction comes true. Neelahaim will possess more powers than his father and he will be able to pass through the gates to unknown lands. What would a twisted totalitarian ruler like Creed do to make sure that he will not let the opportunity to go through the gates of heaven slip through his fingers? To plot the killing of his newborn son, of course, by performing a dangerous ritual through which his son’s powers would be transferred to him!

However, the queen senses what Creed is up to, so she has a plan of her own, meant to keep him safe with the help of her estranged family. Here’s where Alaira and Horace (Elora’s sister and brother) step into the picture; they are as skilful and intelligent as the queen herself, but they are more like tricksters. There are also Freddic and Klink who help their friends not only to get into the castle but also to return safely to Nimah.

Creed, the King of Tireol, is the main villain of this story even if most of the time he seems evil without reason. An explanation would be his belief that King Balthasar loved his subjects more than him. I said before that Creed is a tyrant, a greedy person who uses his power and dark magic to get what he wants without caring if he causes suffering or destruction around him, and for some strange reason I compared him with Emperor Nero because they are both cruel and selfish.

In contrast, Queen Elora is a skilled warrior and an intelligent woman, but she accepts to marry Creed in order to keep her family safe. Even if she doesn’t love the King, she has strong motherly feelings towards her son, for whom she risks and sacrifices everything including her freedom. Though Elora wasn’t able to see her family again after marrying Creed, she can’t ask anyone but her dear sister to protect and take care of her child.

As for Alaira, I don’t have a lot to say, though she’s the protagonist of the story. She is brave like her elder sister, skilled in the arts of swordsmanship and archery, a true trickster, but a girl with strong family bonds and a soft heart for her father (Reddan), siblings and her nephew. She promises to protect the child even if it means risking her life to let him live.

The plot follows different characters, that’s why we have multiple points of view: Freddic (Alaira’s friend and love interest), Creed (King of Tireol), Queen Elora, Alaira, Horace etc. The pacing is fast, the story is very visual, but there were some weird word choices especially in the first half of the book, which made it difficult for me to focus on the story. Here are a few examples just to give you an idea: “she sensed darkness in him” (Loc. 372), “You do not deserve to rule this throne” (Loc. 553), “she turned her to him” (Loc. 564), “to sneak the prince from under the king’s nose” (Loc. 652). The main themes of the story are: good vs. evil, love for one’s family, courage, devotion, and the sense of belonging to a community.

Now let’s talk about world-building. On Planet Myrth, which initially made me think of a science-fiction setting, we have Tireol, Taelk, Griesmal and Nimah. People work in small but loving communities; they trade goods with the aristocrats for protection (as Freddic’s family did). In this world there are also slaves and servants, who are beaten by the guards and noblemen, there are sages like Drahim, and magical creatures like trolls and Ghimish. There are myths, pretty vague beliefs in gods, history of Tireol (the story about Balthasar) and some politics, an essential part of every fantasy novel. Even though the book can be read like a fairytale, it has mature content such as macabre or death scenes which are not suitable for younger readers.

To wrap it up, I hope that my review stirred your interest in reading Gates of Heaven. It was a pretty interesting book for me, though there were some things I didn’t understand or resonate with, but if you’re a fan of high fantasy or adventure, give it a chance.

Recenzie: Pentru o noapte de dragoste de Émile Zola

Titlu: Pentru o noapte de dragoste

Titlu original: Pour une nuit d’amour

Autor: Émile Zola
Gen: Realism, Naturalism

Anul apariției: 1883

Anul apariției acestei ediții: 2011

Publicat de Norph-Nop Editions

Rating: 5/5 stele

De multe ori se întâmplă să aleg o carte pentru titlul ei deosebit sau pentru coperta lucioasă și colorată. Din această cauză îmi formez așteptări false, care vor fi răsturnate, mai devreme sau mai târziu, de conținutul real al cărții. Totuși, dacă așteptările îmi sunt anulate de un fir narativ captivant, motivele inițiale pentru alegerea volumului respectiv nici nu mai contează.

Cam așa s-a întâmplat când am descoperit romanul scriitorului francez Émile Zola, Pentru o noapte de dragoste (Pour une nuit d’amour), publicat în 1883. La început nu am fost sigură dacă să citesc sau nu această carte, deoarece obișnuisem să cred despre scrierile lui Émile Zola că nu sunt pe gustul meu, pentru că sunt macabre și spun povestea unor personaje cu probleme mentale, care scot la iveală tot ce este mai urât și mai josnic din om. Totuși, cel puțin în cazul romanului pe care îl voi prezenta, m-am înșelat. Titlul cărții mi s-a părut foarte tentant, chiar dacă, în sinea mea știam că Zola este părintele naturalismului și că personajele lui sunt ciudate, violente și au un istoric patologic.

Din primele pagini facem cunoștință cu protagonistul poveștii, Julien Michon, un funcționar de 25 de ani, orfan de ambii părinți, care trăiește o viață monotonă într-un orășel francez de provincie numit Chanteclaire, situat în apropiere de Versailles. Julien este un tânăr foarte timid, muncește enorm în biroul său de la poștă, trăiește după reguli fixe și este complexat de felul cum arată; din această cauză el se resemnează că va îmbătrâni singur, fără să aibă vreun prieten sau vreo parteneră de viață. Dar, fiind o fire sensibilă și reflexivă, el adoră muzica; astfel, după ce se lasă întunericul, Julien începe să cânte la flautul său din lemn galben, care răsună în  Piața Quatre-Femmes, până la hotelul Marsanne.

Într-o noapte, în timp ce cânta la flaut, la o fereastră a hotelului apare o prezență feminină, care pare fascinată de melodiile lui Julien. Această prezență se numește Thérèse de Marsanne, fiica unui marchiz, proprietarul hotelului menționat mai sus. Julien este un tânăr naiv, care probabil nu a mai fost vreodată îndrăgostit de cineva, deoarece el o divinizează pe Thérèse de prima dată când o vede. La rândul ei, fata se întreabă cine poate fi acel Prince-Charmant, care cântă ca o privighetoare și pe care îl aude în fiecare noapte?  Flautul din lemn galben, prin intermediul căruia Julien își cântă dragostea,  este instrumentul seducției: îi face pe fiecare să viseze la celălalt și îi face să se întâlnească în întunericul nopții la fereastră.

Din nefericire, Julien este un outsider – îndrăgostit pe deasupra – care habar nu are cum este Thérèse cu adevărat. Fiica marchizului moștenește niște defecte ereditare, are o fire ciudată și crudă. Istoria familiei Thérèsei a fost plină de morțiile tragice ale numeroși membri sau de viețile ciudate ale altora, comportamentele lor fiind ușor anormale sau erau nebuni de-a dreptul. Exemplul următor va ilustra cel mai bine apucăturile Thérèsei. Chiar de când avea șase ani, Thérèse a început să-și tortureze fratele de lapte și prietenul din copilărie, pe Colombel, călărindu-l prin grădină, apăsându-i câte o ureche până când îi dădea sângele sau își înfigea unghiile în carnea lui atunci când era furioasă pe el. Mai târziu, Colombel, pentru a încerca să o domine și să se răzbune pe Thérèse, o violează în repetate rânduri, dar ea nu protestează, preferând să ascundă acest secret. Cei doi tineri se luptă parte în parte, ca în copilărie, pentru a-și demonstra unul altuia care dintre ei exercită o mai mare putere asupra celuilalt. Din păcate, joaca lor infantilă și lipsită de raționament se transformă în ceva foarte serios și tragic.

Bine, dar totuși ce-i cu noaptea de dragoste? Acest titlu este ironic, pentru că Julien visează la o noapte petrecută în compania adoratei lui; însă Thérèse nu îl ademenește în budoarul ei pentru a i se dărui, ci pentru că are nevoie de cineva care să îi facă un serviciu murdar. În schimbul serviciului tânărului, ea îi promite lui Julien o noapte de dragoste. Va accepta Julien propunerea Thérèsei, al cărei scop este doar să-l folosească în propriul său interes? Citiți cartea și veți afla răspunsul.

Chiar dacă are un număr redus de pagini, regăsim două fire narative – viața monotonă a lui Julien și manifestările psihopate ale Thérèsei – care se întâlnesc și se depărtează în funcție de evenimentele petrecute. Povestea este relatată la persoana a treia, naratorul mișcă obiectivul camerei între Julien și Thérèse, pentru ca noi să pătrundem în mintea fiecăruia. Îmi place nespus felul cum Zola creează suspansul în acest roman, de la orașul liniștit până la tenebrele acțiunilor personajelor, care întunecă treptat atmosfera. Totul este atât de bine calculat și minuțios realizat, încât nu m-am putut opri din citit până la ultimul cuvânt. Sunt destul de sigură că această carte mi-a deschis apetitul pentru genul thriller, pe care l-am descoperit mai târziu.

În concluzie, dacă vă place misterul, thriller-ul și nu vă deranjează prea tare scenele violente, pe alocuri macabre, atunci vă recomand să citiți această carte și nu veți regreta.

Recenzie: Florile răului de Charles Baudelaire

Titlu: Florile răului

Titlu original: Les Fleurs du Mal

Autor: Charles Baudelaire

Gen: Poezie, Simbolism

Anul apariției: 1857

Anul apariției acestei ediții: 2003

Publicată de Grupul Ebooks libres et gratuits

Rating: 4/5 stele

Dacă acum ceva timp am vorbit despre romanul simbolist și decadent al scriitorului belgian Georges Rodenbach, acum este momentul să ne îndreptam atenția spre însuși teoreticianul simbolismului, Charles Baudelaire.

Florile răului (Les Fleurs du Mal) este o colecție de poezii publicată în 1857, care înglobează o mare parte din creația poetică baudelaireană din anul 1840 până la moartea autorului. Pentru cei care nu cunosc sau nu sunt prieteni cu limba lui Voltaire, Editura Adevărul Holding a scos o ediție nouă a Florilor răului în anul 2012, inclusă în colecția 101 cărți de citit într-o viață. Însă eu am citit versiunea franțuzească pentru a simți muzicalitatea versurilor simboliste.

Volumul este împărțit în mai multe secțiuni, precum urmează: două poeme introductive (Au poète impeccable și Au lecteur), Spleen et idéal, Tableaux parisiens, Le vin, Fleurs du Mal, Révolte, La Mort, Pièces condamnées, Appendice I. Supplément aux Fleurs du Mal (Nouvelles Fleurs du Mal, Les Epaves, Poèmes de l’édition posthume des Fleurs du Mal), Appendice II. Autre pièces și Appendice III. Documents divers, care include prefața unei noi ediții a cărții, patru articole scurte în care Baudelaire explică de ce a scris Florile răului și care erau intențiile sale și, nu în ultimul rând, notițe și documente adresate avocatului său.

Nu cred că este greu de intuit, cel puțin din conținutul ultimei anexe că Florile răului a fost o carte controversată, îndelung criticată, chiar șocantă pentru Franța mijlocului de secol al XIX-lea, din cauza limbajului brutal și obscen pe care Baudelaire nu s-a jenat să îl folosească. Însă nu doar limbajul a scandalizat Parisul, ci și temele și motivele literare îndrăznețe considerate tabu sau imorale până atunci: sexualitatea și homosexualitatea, viciile, superficialitatea femeilor, ipocrizia și ignoranța societății, religia văzută dintr-o perspectivă întunecată și ironică etc.

« Ce livre est essentiellement inutile et absolument innocent, n’a pas été fait dans un autre but que de me divertir et d’exercer mon goût passionné de l’obstacle. Quelques-uns m’ont dit que ces poésies pouvaient faire du mal; je ne m’en suis pas réjoui ». (Loc. 3363-3364)

Când am citit volumul de poezii baudelaireene n-am avut câtuși de puțin senzația că acestea sunt scrise în acel secol al restricțiilor și al pudibonderiei, ci parcă aparțineau măcar începutului de secol XX. Poate că și Baudelaire, la fel ca alți scriitori, s-a născut prea devreme, într-o societate care nu voia sau nu știa cum să îi recepteze mesajele poetice. El, fără doar și poate, a deschis calea pentru trei curente culturale – și literare în particular – ale sfârșitului de secol XIX și ale începutului de secol XX – simbolismul, decadența și modernismul. Poeziile lui Baudelaire au un grad mare de abstractizare și ambiguitate, apar procedee precum sugestia, corespondențele și sinestezia, care aduc un aer nou și o muzicalitate deosebită. Astfel, prin intermediul operei sale poetice și a ideilor inovatoare, Baudelaire a inspirat și alți poeți, care nu pot fi separați de curentul simbolist: Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Paul Valéry, etc.

Acum voi încheia recenzia, recomandând această colecție de poezii care trebuie citită, măcar din curiozitate, pentru că a adus un aer inovator literaturii vremii și a deschis porțile către o nouă eră a poeziei. Poate că fără Baudelaire nu am fi ajuns la modernism și postmodernism.

 

Recenzie: Bruges, a doua moarte de Georges Rodenbach

Titlu: Bruges, a doua moarte

Titlu original: Bruges-la-morte

Author: Georges Rodenbach

Gen: Decadentism, Simbolism

Anul apariției: 1892

Anul apariției acestei ediții: 2005

Publicată de Grupul Ebooks libres et gratuits

Rating: 5/5 stele

Bruges, a doua moarte (sau Bruges-la-morte), este un roman scris de autorul belgian Georges Rodenbach și este considerat o capodoperă a literaturii simboliste. A fost publicat în 1892, cu 20 de ani înaintea romanului lui Thomas Mann, Moarte la Veneția, numai că, din păcate, romanul lui Rodenbach este mai puțin cunoscut decât cel al scriitorului german.

Titlul original se referă la orașul Bruges, care este lipsit de viață – aproape mort – un oraș inert și plictisitor, cu canale și străzi părăsite, unde oamenii se adună doar pentru procesiunile religioase și pentru a bârfi despre aventura lui Hugues. Aici, Bruges-ul nu este doar decorul sau scena pe care are loc povestea lui Hugues, ci este și un personaj în cadrul romanului. Protagonistul și orașul emană aceeași atmosferă și aceleași sentimente interioare funeste și deprimante. Spre exemplu, când Hugues are anumite presentimente legate de moarte, lebedele din canale încep să cânte. Însă totuși să o luăm de la început.

Pe scurt, ne este prezentată povestea lui Hugues Viane, un văduv în vârstă de 40 de ani, care și-a pierdut soția cu 5 ani înainte de deschiderea romanului. Chiar dacă au trecut atâția ani de la dispariția moartei sale (denumită doar sa morte), Hugues încă ține doliu și se chinuie să-i păstreze memoria vie.  După trauma suferită, el devine religios, dar mersul la biserică este mai mult un pretext pentru a nu uita că viața este trecătoare, iar moartea o certitudine. Dacă la un moment dat s-a gândit la sinucidere, și-a reprimat ideea repede, deoarece își dorea nespus să ajungă în rai, pentru a-și reîntâlni soția. Adevărata lui devoțiune nu este îndreptată către divinitate, ci tot către soția sa, căreia îi dedică un sanctuar unde Hugues păstrează cu sfințenie poze și obiecte ale defunctei, inclusiv o cosiță blondă tăiată din părul ei, așezată cu grijă într-un recipient transparent, de unde o poate vedea. Bărbatul petrece multe ore în camera respectivă, cu draperiile trase ca într-o catedrală întunecată, sărută cucernic fotografia moartei și inspectează atent camera pentru a fi sigur că niciun obiect nu a fost cumva mutat de la locul lui.

Totuși, viața solitară și monotonă a protagonistului se schimbă atunci când, în timpul plimbărilor sale de după-amiază, întâlnește o femeie identică cu soția mult iubită. După ce Hugues o vede pentru prima dată pe Jane Scott – o actriță și dansatoare – el este stupefiat de asemănarea fizică izbitoare dintre cele două femei. Jane, la fel ca și soția adorată, este blondă (cu părul lung de chihlimbar), are tenul palid, ochii de jais, mersul ușor balansat… până și vocea gravă, metalică e aceeași. Prezența lui Jane nu doar întărește „cultul” lui Hugues pentru soția sa, ci îi împinge mintea spre un joc periculos al aparențelor, obsesiei și deziluziei.

Povestea este aparent romantică, un fel de dark love în care devotamentul unui soț trece peste bariera morții refuzând să renunțe la soția lui adorată. Cel puțin așa pare la prima vedere. Dar dacă citim mai cu atenție romanul, înțelegem două aspecte importante: în primul rând, nu este normal ca Hugues să țină un doliu extrem; moartea persoanei iubite nu trebuie să aibă drept consecință distrugerea vieții celui rămas în urmă. În al doilea rând, e limpede că o minte sănătoasă nu ar fi dat naștere unei asemenea obsesii care duce la gânduri și comportamente bizare, aproape patologice. Spre exemplu, când Hugues îi dăruiește lui Jane două rochii care i-au aparținut defunctei, reacția actualei iubite este diferită de cea a soției, lucru care îl deranjează și îl rănește pe Hugues. Acum, să fim serioși, cum s-ar simți o femeie când ar primi în dar de la partenerul ei niște rochii vechi, fără să i se explice despre ce este vorba? Chiar și așa, nu sunt sigură că s-ar fi schimbat prea mult situația. Chiar dacă Jane nu este un personaj plăcut, îi înțeleg reacțiile și comportamentul, deoarece ea este obișnuită cu un stil de viață diferit de cel al lui Hugues, este materialistă, poate puțin infatuată, dar pare a fi un personaj mai plauzibil decât Hugues, care nu înțelege că morții nu mai pot învia și că viața merge înainte, cu bune și cu rele.

Stilul  poveștii este indirect liber, frazele sunt lirice, muzicale și reflexive, care parcă ne duc cu gândul la Baudelaire. Metaforele și metonimiile se împletesc, zugrăvind tablouri maladive și deprimante ale orașului flamand, care sunt inserate în firul narativ al romanului. Narațiunea este povestită la persoana I, iar perspectiva este omniscientă.

Pun punct aici, dar nu înainte de a vă oferi un scurt citat: «Morte… morte… Bruges-la-Morte…» avec la cadence des dernières cloches, lasses, lentes, petites vieilles exténuées qui avaient l’air – est-ce sur la ville, est-ce sur une tombe? –  d’effeuiller languissamment des fleurs de fer!» (Loc. 1047-1049)

 

Review: Black Widow by Mike Wells

 

Book 10 of Lust, Money & Murder

Title: Black Widow

Author: Mike Wells

Genre: Crime, Thriller, Suspense, Espionage

Year of Publication: 2017

Self-Published

Series: Lust, Money & Murder

Rating: 4/5 stars

Note: “I was provided with an advanced reader copy of this book so I could give an honest review.

Warning: Lust Money & Murder is a book series where every book is the continuation of the previous one. If you haven’t read the first book and you are interested in doing so, please return to my review after finishing it, because this article contains spoilers from the first book!

In case I haven’t bored you enough or even annoyed you with my favourite espionage series, today I’m going to write a few paragraphs about Mike Wells’ most recent book in this series, Black Widow, where Elaine is forced to confront and relive her past.

Six months after the events from the ninth book, Elaine Brogan receives an unexpected visitor, whom she hasn’t seen in years.  Kathy, whose identity I won’t reveal, came to Elaine’s farmhouse to ask for help and to reveal a terrible truth about Patrick Brogan’s death. As if the reencounter with this strange yet familiar person wasn’t enough to shock Elaine, now she was to cope with her old wounds too. In order to find out the truth about the suspect aka Spyro Leandrou aka Kathy’s husband, Elaine needs to go to Santorini (Greece) and pose as a governess for Leandrou’s illegitimate son. Meanwhile, Luna goes to Pittsburgh to investigate Patrick’s case.

Kathy is a character I didn’t like that much because she had the gut to appear again in Elaine’s life out of the blue to seek help because she feared for her life. No wonder Elaine reacted the way she did in the first chapters because she didn’t trust Kathy even a bit.  However, things might begin to change in Greece, where the two will pretend to be employer and employee. Kathy is apparently refined and ladylike; instead, she’s insecure and she hasn’t quit her lifelong vices. The thing that annoyed me the most about her was the way she got rid of the Canadian governess. Okay, I understand that Kathy needed to make room to facilitate Elaine’s access into Spyro Leandrou’s house, but the way Kathy did it made me shake my head in disapproval, to say the least.

As for Spyro Leandrou, who is a criminal, according to what Kathy and Cattoretti said: the Greek tycoon seems to have a good side too: he shows his unconditional love to his son Alex, for whom he provided a thorough education both for his mind and body. On the other hand, if we look at Kathy and Elaine’s relationship, it will change a bit for the better; Elaine discovers qualities and abilities Kathy didn’t seem to have before.

This book was pretty steady-paced (with a few exceptions) because Elaine, Luna and Dimitry go on this new mission to gather information and to enable Elaine’s access to Leandrou’s criminal activity. The book has beautiful descriptive passages about Dubrovnik (Croatia), Oia and Fira (Santorini, Greece) which made my heart swell with joy because I’ve visited those places at least twice until now. The narrator makes fun of the unspoken rules of Greece, which seem very strange for Westerners, as well as Dimitry’s mentality, which I can understand to a certain point. Anyway, it was an interesting read and I’m really curious to see what happens next.