The Reading Habits Tag

Today’s post is a tag entitled The Reading Habits Tag created by The Book Jazz.  My friend Elena and I answered these questions very long ago, but on my blog, you will only find the answers I gave, while you can read about her choices and explore the other website afterwards if you’d like to do so. Without further ado, let’s get started!

1.Do you have a certain place at home for reading?

I love reading in bed, usually before bedtime. I’m pretty much a night owl, so at times, when the book is too interesting, I kind of forget to go to sleep until I cannot read anymore.

2.Bookmark or random piece of paper?

I definitely like bookmarks. Books from certain collections have a built-in bookmark for each volume and this is something very convenient for me because the chance of losing the bookmark is close to zero. I also like book apps and there I don’t have to worry about forgetting where I left off.

3.Can you just stop reading or do you have to stop after a chapter/ a certain amount of pages?

If the book is addictive, I would read it all day long, otherwise, I would be obsessed with it. But, if it’s necessary for me to stop, I would rather finish reading the current chapter or at least the paragraph.

4.Do you eat or drink while reading?

I don’t like eating or drinking while reading. These are very good pretexts to have a break, to regain energy, to clear my mind and to protect my eyes.

5.Multitasking: Music or TV while reading?

When I’m reading or learning, I need silence. I hate when loud or noisy neighbours distract me from my ‘intellectual activities’.

6.One book at a time or several at once?

 If I’m sucked in by the storyline, I cannot start reading another book.  If the book is not that great, I would try another, even if it is a poetry collection.

7.Reading at home or everywhere?

I can read anywhere as long as the place is not noisy. I’ve read in the car, at the beach and on the ferry and it was pretty cool.

8.Reading out loud or silently in your head?

I prefer reading silently, but when I have trouble concentrating or understanding something, I read it out loud. Sometimes I also burst into laughter while reading, if a scene is hilarious. It happened when I read Don Quixote.

9.Do you read ahead or even skip pages?

I never read ahead, it would spoil the experience, but I skip pages if things get too boring. I usually skip long descriptions because too many details don’t really interest me.

10.Breaking the spine or keeping it like new?

I like to keep my books new and I don’t like lending them to other people either. They usually don’t take care of the book as I do or they lose them and that is truly annoying.

11.Do you write in your books?

Whether they are books I have to read for class or for pleasure, I like to keep them clean. Instead, I like to write down passages on another sheet of paper. However, I love to highlight paragraphs and write notes in the ebooks I have on my tablet.

I tag anyone who wants to play along. Which are your choices? Leave a comment or link to your blog or video below! I’m always happy to discover what other people read.

Review: Forbidden by Mike Wells and Devika Fernando

 Book 1 of Forbidden

A Novel of Love and Betrayal

Title: Forbidden

Subtitle: A Novel of Love and Betrayal

Authors: Mike Wells, Devika Fernando

Genre: Romantic Thriller

Year of Publication: 2015


Series: Forbidden

Rating: 3.5/5 stars

Note: I purchased this book as a freebie. However, this aspect didn’t influence the review I wrote or the rating I gave this book.  In this review, you will find only my honest thoughts and opinions about the book I’ve read!

For today’s post, I’ve decided to share with you the review I wrote for Forbidden, the first instalment of a romantic thriller series written by Mile Wells and co-authored by Devika Fernando. When I read this novel, there were only three books in the series, but the authors announced the release of the fourth one in late June. There are some mixed opinions about the first book out there, but, in the end, you will decide whether it’s interesting enough for you or not. My opinions and rating are somewhere in the middle because this novel wasn’t that bad, it was pretty much an easy read, but I wanted a little more from content.

The novel follows two alternating plotlines and perspectives: Eleanor’s rebellious teenage years and Jayne’s story from the day she met Lady Eleanor Sotheby onwards, a shocking and life-changing discovery she has never imagined. Though the two plotlines are strongly linked to each other due to Eleanor’s presence, I think that Eleanor’s dark past is more interesting than the present because it’s more suspenseful and its pace is more dynamic than the other plotline which has a steadier pace and some of the events are pretty predictable if you ask me.

At first glance, Eleanor may seem cultured and posh, but her true temper leaks out when things don’t go her way, just like in her early life. She is ambitious, snobbish and now she cares what other socialites have to say about her or her daughter’s reputation. Eleanor is a morally grey and complex character and the way she acts reminds me of another unlikable yet well-built character, Kathy Brogan from Black Widow. Eleanor is also in charge of Jayne’s transformation into a cultured young lady to make her adapt much easier to the new lifestyle and challenges she has to face.

“And what was acting, anyway? Nothing more than being a good liar, and she was very accomplished at that. She had been “acting” ever since she could remember.” (Loc. 591)

 But how Eleanor became a filthy rich widow who has so many connections in socialite circles? Dark secrets should always be buried in the past and Eleanor guards them well because no one should find out how her life was like before becoming Lady Sotheby. She had to take many risks that suited her rebellious nature, but Celeste and Jayne don’t need to know that because the truth would shatter the picture-perfect image of this rich widow and she can’t allow that to happen. Therefore, lies are a useful tool to paint the truth in brighter colours.

The rest of the characters are not complex as Lady Sotheby, but we can easily recognise who is Jayne and who is Celeste because Jayne is sweet, caring, introverted and a girl who works hard to support her loved ones despite her frequent asthma attacks, while Celeste is stubborn, spoiled, posh, self-absorbed, loves parties and speed. And talking about the two girls, one of my favourite scenes is when Jayne and Celeste meet, shock, curiosity and emotions overwhelm each other; it was a truly touching moment.

“This wasn’t her exact reflection she was looking at—this was a version of Jayne dressed in expensive designer clothes, with a fashionably short haircut, and decked out in expensive jewelry.” (Loc. 392)

To be honest, I wasn’t too thrilled with the beginning of the book, but the hook came along with Jayne’s journey to Nice to meet Celeste. Though Jayne is a sweetheart and I liked her as a character, I wouldn’t want to be in her shoes because I couldn’t be that selfless to help Celeste, whom I’ve recently met just because she did a mistake that threatens her reputation and Lady Sotheby’s ambitions. However, the book is interesting because you get a glimpse of how the lives of rich people really are, besides the glamour and the influence they have in their exclusive circles.

The writing is beautiful in the main story with an overall steady pace and realistic in Eleanor’s shady story building the suspense. I enjoyed most of the novel and the characters though I would have liked this first book to be longer because it ended a bit abruptly for my taste. I might pick up the second book someday, just to see how Jayne and Robert’s relationship develops, but only time will tell if I will still be interested in reading it.

Recenzie: Piticul Nas Lung de Wilhelm Hauff

Titlu: Piticul Nas Lung

Titlu original: Der Zwerg Nase

Autor: Wilhelm Hauff

Traducător: Irina Vlad / Andrew Lang

Ilustrator: V. Sturmer

Gen: Literatură pentru copii, Basm

Poveste inclusă în volumul Basme / The Works of Andrew Lang

Anul apariției: 1826

Anul apariției acestei ediții: 1960 / 2013

Editura Tineretului/ Delphi Classics

Rating: 4/5 stele


Mi-a făcut o mare plăcere să vă vorbesc acum câteva luni despre Poveștile Fraților Grimm, așa că m-am gândit să aduc în atenția cititorilor mei un basm pe care l-am descoperit în iunie și care mi-a rămas în minte de la prima citire.

Piticul Nas-Lung (Der Zwerg Nase) este o povestioară scrisă de autorul german Wilhelm Hauff, inclusă în volumul intitulat Basme, apărut pentru prima dată în 1826. Povestea a pătruns și în spațiul anglofon după ce a fost culeasă și tradusă de poetul și folcloristul scoțian Andrew Lang și a fost introdusă în The Violet Book cu titlul The History of Dwarf Long Nose.

Eroul poveștii este Iacob, un băiat de doisprezece ani, fiul unui cizmar și al unei precupețe. De mic, el își ajuta mama la piață și îi însoțea pe cumpărători acasă, cărându-le coșurile pline. Viața sa se schimbă radical într-o zi, când o bătrână zdrențăroasă, cu fața prelungă și zbârcită cu „un nas coroiat și ascuțit, încovoiat spre bărbie” (p. 105) se oprește în fața tarabei, răscolește marfa și se declară nemulțumită de calitatea ei. Băiatul se înfurie și începe să se certe cu ea, legându-se de înfățișarea ei urâtă, iar bătrâna îi spune că va avea un chip asemănător cu al ei.

Prin intermediul acestei bătrâne, o zână a ierburilor, Iacob intră într-o lume fantastică, unde veverițe și cobai îmbrăcați în straie omenești și încălțări în coji de nucă o slujesc pe stăpână. Așa cum a promis, femeia se răzbună pe băiat, preparându-i o supă specială, al cărei gust Iacob nu îl mai întâlnise până atunci. Protagonistul cade într-un somn adânc, care îl face să viseze că zâna îl îmbracă în blană de veveriță și că timp de șapte ani el slujește în casa ei, devenind în cele din urmă meșter în prepararea bucatelor.

Când Iacob se trezește din visul său lung, își simte gâtul înțepenit și se lovește cu nasul de tot ce îl înconjoară, dar nu își va da seama de transformarea suferită decât atunci când se va întâlni cu răutatea oamenilor. Părăsit și disprețuit de toată lumea, protagonistul se hotărăște să își câștige existența bazându-se pe calitățile lui de bucătar. Astfel, el ajunge la castelul Prințului, unde toți se minunează de abilitățile piticului și de gustul deosebit al preparatelor. Din cauza înfățișării sale hidoase, Prințul îl numește Piticul Nas-Lung și îl angajează ca ajutor al mai-marelui bucătar. Iacob își va găsi drept confidentă o gâscă cu glas omenesc, care îl va sfătui și îl va ajuta la nevoie. Va face față Piticul cerințelor culinare ale Prințului? Va reuși să găsească planta magică, pentru a redeveni om? Citiți și veți afla.

Versiunea lui Andrew Lang respectă în mare parte basmul original cu excepția unor mici detalii, cum ar fi numele protagonistului (Jem în varianta din The Violet Book) și al Prințul lui Hauff (pe care îl cunoaștem aici ca Marele Duce).

În majoritatea basmelor, frumusețea este idealizată, iar eroii, prin înfățișarea și prin curajul lor, se îndepărtează de oamenii reali. Însă Piticul Nas Lung, la fel ca alte câteva povești, întoarce cu susul în jos acest concept estetic prin pedepsirea și transformarea lui Iacob într-un pitic fără gât și cu un nas enorm. El simte pe pielea lui ce înseamnă batjocura și umilința, greșeli pe care nu le-a sesizat până atunci.

Mesajele transmise prin intermediul acestui basm sunt  universal valabile, foarte actuale și cred că fiecare dintre noi este conștient de ele: să nu judeci oamenii după aparențe și demonstrează-le celorlalți cât de dedicat și cât de bun ești în tot ceea ce faci.

Review: Madeleine’s Christmas Wish by Ella Quinn

Book 6 of The Marriage Game


Title: Madeleine’s Christmas Wish

Author: Ella Quinn

Genre: Historical Romance

First Published in 2014

Published by eKensington Books

 Imprint of Kensington Publishing Corp.

Series: The Marriage Game

Rating: 2/5 stars

Note: I purchased this book as a freebie. However, this aspect didn’t influence the review I wrote or the rating I gave this book.  In this review, you will find only my honest thoughts and opinions about the book I’ve read! This book contains adult themes and language!

Let me tell you from the very beginning that there will be a few spoilers in this review. Madeleine’s Christmas Wish is the sixth book in the historical romance series The Marriage Game, which is written by Ella Quinn. As some of you may already know, I tried to read this book some months ago, but I couldn’t finish it. However, I didn’t want to give up on it that easily, therefore I gave it a second chance.

The story is set during Napoleon’s exile, a period of turmoil in France. Madeleine (Countess of Beaune) volunteers to go to England in her sister’s place, in an exclusive brothel, in order to spy on the English soldiers and to collect useful information for the French Government. It sounds intriguing, doesn’t it? However, after arriving in England, Georges (Marquis Cruzy-le-Châtel, Madeleine’s childhood friend and betrothed) receives information about Madeleine’s arrival in England and quickly rescues her from the hands of the smugglers. Though I understand that Madeleine wants to return home for Christmas, this part of the plot doesn’t feel right in my opinion because the way Georges acts cancels the reader’s expectations nourished by the first pages of the book.

Though Madeleine is saved from harm’s way, I would have preferred Georges’ intervention to take place later on in the book because it would have been a more realistic approach to the story and it would have made the book more complex. After the premature rescue, the plot was a bit less appealing to me and the only real tension was Madeleine’s wish to keep her family safe from the general crisis in France and Coupe, a strange man who supervised the wine business after Madeleine’s father had died mysteriously a few months before.

I liked Madeleine, who is stubborn, intelligent, confident (most of the time) and selfless, especially when it comes to her family and the family business she administrates. She is also ironic and not afraid to refuse Coupe’s marriage proposal. Georges, on the other hand, is a patriot, he hates Napoleon, he is a spy who works for King Louis, but also a sly seducer who, despite Madeleine’s conditioning (not having sex with her until her family is safe), he tries to tempt and play with her sexual instincts until the big night. However, his most artful move is accepting to help and escort Madeleine to France only if she becomes his wife first. This sounds like blackmail to me! However, the scenes where Georges seduces Madeleine are well-written and pleasant to imagine, but because of those naughty little scenes, I don’t recommend the book to readers under the age of 18.

There are certain details I did not like. Besides the issues I have with the plot, I also felt that the story needed more depth, such as a little more historical background to support the story and to make it more plausible. There was a war, in which both Georges and Armand fought, but the name of the battle is not mentioned anywhere. If it was that important for the plot and for the characters, why doesn’t it have a name in the story?  Also, we needed more back-story for the characters’ lives. For example, I wanted to know more about Madeleine and Georges’ childhood or how life was before the revolution – presuming it’s about the French Revolution. Theoretically, Coupe should have been an important character because he is the villain of the story. Unfortunately, he appears briefly in this book and we hear him speak more only during the confrontation. I personally found him more like a caricature of evil rather than a man who had his reasons to justify his wrongdoings.

The writing was overall good and it had a nice Jane Austen feel to it. However, I sometimes found some strange word choices and a few editing mistakes. As I said before, the few erotic scenes were depicted vividly, as well as the feel of the Christmas markets and the last scene which I won’t give away. I also craved for a little more introspection on the characters’ part, but this is my personal taste.

Overall, I felt Madeleine’s Christmas Wish lacked the sparkle readers like me seek and I’m disappointed that it didn’t have all the ingredients to make this book enjoyable, despite its potential.


Prima carte tag

Tot vizionând filmulețele booktuberilor români, am găsit un tag despre primele cărți citite; tag creat de Adi de la Twisted1717, ale cărui întrebări mi s-au părut interesante; așa că m-am gândit să răspund și eu la ele.


1.Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

Prima carte pe care am citit-o din proprie inițiativă a fost Iris – Spectacolul abia începe de Miron Ghiu Caia, o carte despre istoria trupei Iris, de la începuturi până în anul 2002. Aceasta a fost prima carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, pentru că eram fascinată de amintirile membrilor formației, întâmplările, bârfele și zvonurile legate de trupă și de fiecare dintre ei în parte. Deși pasiunea mea pentru lectură a venit mult mai târziu, țin minte cât de uimită și de încântată am fost că am terminat cartea în trei zile. De atunci mi-am dat seama că dacă îmi place o carte foarte mult, o devorez în câteva zile. Însă revenind la cartea biografică a trupei Iris, mi-aș dori să o recitesc, la un moment dat, pentru a o redescoperi și pentru a-mi reaminti de prima carte citită de mine, care mi-a deschis drumul spre lectură.

2.Prima serie de cărți pe care ai citit-o și ai terminat-o.

Probabil sunt printre puținii oameni de pe planetă care n-au citit foarte multe serii de cărți la viața lor. Am văzut câteva serii tentante pe Amazon, însă, încă nu sunt sigură dacă aș avea suficientă răbdare să citesc o poveste care se întinde pe mai multe volume, fiecare carte având  un număr generos de pagini: Outlander, Cântec de gheață și foc chiar și Harry Potter. Deși am mai citit câte o carte din câte o serie, majoritatea lor nu m-a atras atât de mult încât să nu pot trăi fără să le citesc pe restul. Deocamdată, singura trilogie pe care am terminat-o este The Lady of the Pier de Effrosyni Moschoudi care mi-a plăcut la nebunie, însă vă las pe voi să o descoperiți. Pe de altă parte, încă mă mai lupt cu Lust, Money & Murder de Mike Wells, o serie thriller cu agenți secreți care pare să nu se mai termine. Sper totuși să mă țină nervii și răbdarea până la ultima carte, oricare va fi ea, pentru că nu pot renunța la serie din cauza personajelor de care m-am atașat timp de zece cărți.

3.Primul stand-alone pe care l-ai citit.

Deși la vârsta respectivă încă nu dădusem de gustul cititului și nu știam ce cărți îmi vor plăcea, am citit Enigma Otiliei de George Călinescu pentru școală și nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult. De multe ori, m-a plictisit, mai ales în pasajele lungi de introspecție. Acum știu că acele pasaje sunt importante pentru a ilustra complexitatea personajelor, însă atunci încercam să citesc de plăcere și… nu prea mi-a reușit. În plus, am o relație destul de complicată cu saga de familie: poate să-mi placă sau să mă plictisească rău de tot. De aceea, nu știu dacă voi mai citi o a doua carte scrisă de Isabel Allende după Zorro.

4.Prima carte pe care ai citit-o într-o zi.

Prima carte pe care am citit-o într-o zi a fost Confesiunile unui opioman englez de Thomas De Quincey, care, deși nu mă așteptam să îmi placă, m-a fascinat prin subiectul ieșit din comun pe care îl aborda autorul, riscând foarte multă critică din partea societății vremii.

5.Prima carte pe care ai citit-o și nu ai mai terminat-o.

O dată la o anumită perioadă de timp se întâmplă să dau și peste cărți care nu îmi plac. Deși nu cred că este prima, voi alege Spre far de Virginia Woolf, o carte care are drept procedeu literar principal fluxul conștiinței. Îmi pare rău de acest roman, însă m-an chinuit foarte mult cu el în facultate, până l-am abandonat de tot. Aș încerca să citesc cartea și în română, însă… am anumite dubii că o voi citi și înțelege mai ușor.

6.Prima carte pe care ai citit-o/terminat-o și nu ți-a plăcut.

Basmul Prințesei Repede-Repede de Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu este printre foarte puținele cărți pe care le-am terminat de citit, deși nu mi-au plăcut. Îmi pare foarte rău că mi-am sacrificat timpul pentru această carte. Din punct de vedere al genului, se situează undeva între o carte erotică și un basm, ceea ce mie mi-a dat senzația de infantilism. Sper să nu supăr pe nimeni, însă mie nu mi-a transmis nimic acest așa-zis basm pentru adulți.

7.Prima carte care te-a făcut să plângi.

David Copperfield de Charles Dickens m-a făcut să plâng, pentru că am simțit că rezonez în anumite privințe cu protagonistul. Nu pot spune că am plâns în hohote, dar dacă mai ai o fărâmă de umanitate în tine, nu are cum să nu îți smulgă o lacrimă scena în care domnul Murdstone, tatăl vitreg al lui David, îl bate pe băiat fără motive întemeiate și fără pic de milă.

8.Prima carte pe care ai cumpărat-o.

Prima carte pe care am cumpărat-o a fost Mistere venețiene de Kathryn Walker.

9.Prima carte pe care ai primit-o cadou

Primele două cărți de care îmi pot aduce aminte cu certitudine, le-am primit la sfârșitul clasei I. Acestea erau Amintiri din copilărie de Ion Creangă și Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu.

10.Pe cine etichetezi să facă tag-ul mai departe?

Etichetez pe oricine dorește să răspundă la cerințele acestui tag. Nu uitați să-mi lăsați un comentariu sau un link mai jos spre blogul sau videoclipul vostru pentru că sunt curioasă să citesc răspunsurile voastre.