November Wrap Up

M-am gândit ca postarea de astăzi să fie un wrap up pentru că am citit mai multe cărți decât mă așteptam în această lună. Știu că aceste bilanțuri de lectură de la sfârșitul fiecărei luni sunt foarte populare, așa că am decis să aștern câteva rânduri cu impresiile mele generale despre cele patru cărți pe care le-am devorat în noiembrie. Nu sunt sigură dacă voi redacta un astfel de articol lunar, pentru că am perioade în care citesc mai greu sau mai puțin – depinde de starea mea sau de cartea aleasă – dar dacă vă plac astfel de postări, voi încerca să fac câte una când am perioade foarte bune de citit, cu lecturi interesante.

Despre Calea sângelui și-a inimii, scrisă de Oliviu Crâznic, voi spune doar că a fost o lectură perfectă pentru Halloween, și că, la o a doua citire, am înțeles mai bine poveștile, personajele și motivațiile lor, la fel ca simbolurile ascunse printre rânduri. Mai mult, fragmentul din Coșmarul îmi dă un imbold să cumpăr romanul pentru a desluși misterele acestei povești întunrcate, însă scrisă cu rafinament.

Deși inițial am vrut să citesc Munții înalți ai Portugaliei de Yann Martel, am preferat să explorez Rătăcitori prin Lisabona, scrisă de Philippe Besson, o carte diferită de tot ceea ce am citit pînă acum. Este vorba despre prietenia dintre doi francezi (Hélène și Mathieu) exilați la Lisabona, care se destăinuie unul celuilalt, descoperă capitala portugheză și învață să treacă peste suferință și doliu. Este o carte despre durere, vină, acceptare și chiar vindecare sufletească.

De câteva luni tot mi-am dorit să deschid niște cărți de ficțiune istorică și iată că în această lună am reușit să citesc, în sfârșit, Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne, o carte oarecum pentru copii, a cărei poveste se desfășoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar noi vedem atrocitățile petrecute la Out-With prin ochii inocenți ai lui Bruno, fiul comandantului praspăt detașat în acel loc sinistru, plin de ură, suferință și  moarte. Este o poveste sfâșietoare al cărei final îți îngheață sângele în vene.

Iar după două cărți triste, aveam nevoie de o lectură ușoară pentru a-mi reîncărca bateriile mentale și sufletești epuizate. Din această cauză, am ales The Mark of Zorro, scrisă de Johnston McCulley, povestea faimosul bandit californian care se lupta cu autoritățile corupte ale vremii pentru a face dreptate oamenilor săraci și minorităților batjocorite și asuprite. Deși nu mi s-a părut a fi o capodoperă, mi-a plăcut ritmul dinamic al evenimentelor și anumite replici ale protagonistului, demne de notat și de reținut.

În final, am avut o lună foarte bună, în care am citit cărți deosebite, mai ales prin prisma subiectelor abordate, care te fac să te gândești la viață, moarte, adevăr și dreptate.

Voi ce ați citit în luna noiembrie?

Poezie: Când muzica moare

 

Soarele dezmiardă parcul cel pustiu,

Unde frunze moarte-n zborul arămiu

Fac cortină deasă pentru o artistă

Cu păr ca de flame – o violonistă.

 

Sub bărbia-i albă coardele vibrează,

Sunete divine ceru-nduioşează,

Iară astrul-rege picuri de-aur varsă

Peste muziciana cu pasiune-aleasă.

 

Vânt de nostalgie prin copaci foşneşte,

Visul melancolic sub pleoape domneşte

Ca o siluetă de fantomă vie,

Care iar ar face viaţa să-i învie;

 

Fiindcă printre note, sonate, concerte,

Inima şi gândul devin cam inerte,

Iar vigoarea-i subtă de rutina vieţii

O făcea să-şi piardă sensul tinereţii.

 

Unde e acela, care cu-al său glas,

Lumea i-o întoarse cu susul în jos,

Lăsând-o să se-ntrebe ce a mai rămas

Din idei şi gânduri despre ce-i frumos?

 

Doar pustietate searbădă, atee

Era tot pământul fără de turnee;

Dară nici acelea nu-i erau plăcute

De când ziua toată se sparse-n minute.

 

Unde-era tenorul cu voce de înger,

Care-i topi gheaţa iute ca un fulger

Şi-o schimbă cu totul, fără să o ştie,

Oferindu-i dulce semn de prietenie.

 

Acum el plecase-n Franţa sa natală,

Lăsând-o pe fată-ntr-o Italie goală…

Discordant capriciu, arie ruşinoasă,

Simfonii banale –Cui îi mai pasă?

 

De el nu mai vine, lumea ei dispare,

Vântul nu mai bate, aştrii cad în mare,

Vioara se strică, gândul nu mai doare,

Iar inima doarme când muzica moare.

Poezie inspirată de Edith Piaf – Les Feuilles Mortes

Review: The Makers by Natalie Wright

Book 2 of H.A.L.F.

 

Title: The Makers

Author: Natalie Wright

Genre: Speculative Fiction, Science Fiction, Young Adult

Year of Publication: 2016

Published by Boadicea Press

Series: H.A.L.F.

Rating: 5/5 stars

WarningH.A.L.F. is a book series where every book is the sequel to the previous one. If you haven’t read the first book and you are interested in doing so, please return to my review after finishing it because this article contains spoilers from the first book. I was provided with a complimentary copy of this book so I could give an honest review. Thank you, Natalie Wright, for sending me this book!

Erika, Tex, Ian and Dr Randall are taken by the greys to a strange dark planet called Tro which is basically an immense lab used for experiments or to impregnate the Regina, their leader, with a new genetic material in order to create hybrids. The three teens have to endure painful examinations and experiments because the aliens intend to spread a dangerous virus to wipe out the human race.

Besides the oddity of their planet and their advanced technology, the greys which call themselves the Coonexus, have the ability to control minds. The humans are not capable of telepathic communication, but Tex is the perfect victim for the Regina, who tries to lure him into becoming one with the Connexus. It’s very tempting for Tex to seek answers to overwhelming questions he wanted to ask the aliens, but a part of his mind doesn’t want to connect to the Regina and to let go of the memories he shared with Dr Randall and his human friends.

We are one mind. One being. We are Conexus. That is all that is necessary. Soon you too will become Conexus and know the power of the collective mind. Then you shall know all that we know and the Conexus will know you.” (Loc. 306-308)

Meanwhile, Jack goes on a mission with Commander Sturgis’ nephews, Anna Sturgis and her geeky twin brother Thomas to help their aunt break out of prison and to rescue Alecto from Croft’s hands. Anna and Thomas’ parents belong to a secret organisation called The Makers which has its hidden agenda, very different from ordinary people’s needs. Furthermore, Croft (the head of the organisation) and his men are only interested in the survival of the elite in the impending alien war. However, there are also realities between the Sturgis and the Crofts because Anna’s dad, Robert Sturgis, questions some of Croft’s plans; therefore he might be in great danger and Anna knows many of the Makers’ secrets as well because she has been spying on her father, so she could expose all of them before they continue taking more innocent lives.

“The only difference was that Croft’s men wore the Makers’ symbol embroidered on their chests, a gold emblem of two snakes eating each other’s tails set against a pyramid background.” (Loc. 148-149)

This book is my favourite one of the trilogy because it was very dynamic, visual, it had a lot of twists and turns and if you ask me, I felt that I read a great combination of sci-fi, thriller, dystopian and horror with young adult characters. This novel was very intense, bloody, gory, even scary at times, but well-written with characters who fight for their and their friends’ lives or go off the grid to stop an obscure organisation from killing innocent people for their own benefits. Though I’m not a big fan of conspiracy theories, I really appreciate what Ms Wright wrote this tense yet plausible story.

In the end, I highly recommend this book and the entire trilogy to anyone who enjoys reading young adult sci-fi novels.

Poezie: De ce noiembrie?

 

De ce noiembrie-i atât de-apăsător

cu nopțile-i de tartar,

în care fantomele amintirilor dansează în hore,

iar sufletul ți-e greu ca plumbul

și mintea-ți este încețoșată ca vremea de afară

și tu te simți nepriceput

la orice lucru ce ți se dă de făcut?

 

Când plouă și frunzele-s moarte,

mă simt ca bătrânul Bacovia,

trist și resemnat prin parcul solitar

cu arbori despuiați de podoaba lor,

 căci doamna-toamnă a luat cu sine

 ce a mai rămas din căldura verii,

și din frumusețea și strălucirea lui septembrie și octombrie,

cântate de poeții de-a lungul timpului.

 

Noiembrie, de ce ne sădești atâta tristețe și melancolie în suflet

cu ploile tale reci ca moartea,

care prevestesc o iarnă lungă și plictisitoare,

de parcă am deplânge și noi somnul Mamei Naturi?

 

Decât să mi se mai cuibărească frigul în oase și pustiul în suflet,

mi-aș dori mai degrabă să hibernez

și să mă trezesc la sfârșit de primăvară.

Book unhaul de toamnă

După modelul Elenei, postez și eu primul meu book unhaul (sau ce cărți vreau să scot din biblioteca mea). La fel ca orice cititor împătimit, sufăr de problema spațiului, iar în ultimul timp, îmi este din ce în ce mai greu să găsesc suficient loc pentru cărțile noi, pe care le achiziționez. Din această cauză m-am gândit să mai fac puțină curățenie și să pun deoparte cărțile în stare bună, care, cel mai probabil, vor fii premiile viitoarelor concursuri de pe blog.

Nu voi vorbi foarte mult despre aceste cărți, pentru că am citit doar una dintre ele, iar pe celelalte nici nu am avut curiozitatea sau imboldul să le deschid; nu pentru că ar fi cărți rele, ci pur și simplu sunt alte titluri care mă atrag mai mult. În afară de două volume, pe care știu cum le-am primit, restul stau de atât de mult timp în bibliotecă, încât nu mai știu cum au ajuns acolo. Unele sunt cărți scrise de autori români precum Mircea Cărtărescu, Aurora Liiceanu sau Dan Puric, iar vreo trei de către autori străini.

Cât privește celelalte două cărți, George the Orphan Crow and the Creatures of Blossom Valley scrisă de Helen Fox și Mai presus de timp de Jude Deveraux, știu cum au ajuns în posesia mea. Pe George l-am primit pentru recenzie de la autoare, însă nu mi-a plăcut foarte tare din cauza intrigii dezlânate care ajunge într-o zonă ciudățică, iar personajele sunt destul de slab conturate. Însă, sunt sigură că alte persoane își doresc să încerce această carte. Trebuie doar să vină momentul oportun pentru a-l lăsa pe George să zboare la noul său destinatar.

Mai presus de timp de Jude Deveraux a fost inițial cartea unei prietene de familie, care nu a mai citit-o, iar eu m-am oferit să salvez acest volum de la o sentință cruntă. Deși îmi place să citesc uneori romane de dragoste, în cazul acestei cărți, nici prezentarea de pe spate, nici formatul ei nu m-au îmbiat să o deschid și să explorez măcar câteva pagini din ea. Pot spune doar că nu este genul meu de romance. Totuși știu că anumite cititoare care mă urmăresc sunt amatoare de astfel de romane, așa că se vor bucura când vor vedea această carte ca premiu într-unul din concursurile viitoare.

Cam asta am avut de spus în această postare. Până data viitoare, citiți ceea ce vă place!