Series I Won’t Be Finishing

Besides reading, I also love watching book-tubers talking in front of their cameras about the books they own or got from the library. Though I enjoy wrap-ups and book unhauls, I’m also interested in learning about books they didn’t like or series they are not going to finish. It’s no secret that I’m not a big fan of book series, especially those long ones because life is pretty short and I have to do a thorough selection of the volumes I’m really excited to pick up and hopefully enjoy. I know that there are some amazing series out there for every age group, but the book industry is also full of volumes I’m not interested in or I didn’t feel the urge to continue reading. Personally, I don’t believe in unpopular opinions because everyone has the right to speak one’s mind in a decent manner without tearing the book apart or insulting its author. Therefore, the six series I’m going to talk about in this article are not necessarily bad, but rather not my cup of tea.

The genres of these first instalments range from young adult dystopian to adult mystery or contemporary. I bought some of these volumes in eBook format, while others were received from authors for an honest review. The ratings for these books are between 2 and 3 stars.

1.. Gates of Heaven (Balthasar Family Saga) by Pamita Rao is a fantasy adventure series set on a planet called Myrth where the world comprises of medieval kingdoms conquered by King Creed, but he wants to rule other realms too; therefore he plans to kill his son, Prince Neelahaim, in order to find the Gates of Heaven. However, the gates reveal themselves only to the chosen ones and let them pass through. Will Alaira, Horace and their friends manage to keep the child safe and fulfil the prophecy? This is a high fantasy book with dark and elemental magic whose end was gripping and for me, it read like a stand-alone.

2. Dawn of Rebellion by Michelle Lynn is a young adult series set in a dystopian world where Britain is an empire again and the US is its colony. After Gabby is sent to the colonies for shoplifting, her sister Dawn and Gabby’s love interest (Drew) go on a mission to save her. We follow three perspectives and we get a glimpse of the totalitarian society, the US’s lost identity and the family secrets the two siblings didn’t know about. Though this story gave me the creeps, I can’t say that post-apocalyptic dystopias are my thing.

3. Maggie Elisabeth Harrington by D.J. Swykert is a fictional story based on the life of a real person. Sounds interesting, right? Well, the first chapters were enjoyable, but the young protagonist who lived in Central Mine (Michigan) began to be very annoying due to her repetitive thoughts about the world and the people around her. Though this book was pretty short, I deeply regret reading it because it was a waste of time and energy.

4. Wild Child by Mike wells was a pretty big disappointment for me because a young adult thriller from the author who writes ‘unputdownable’ espionage books sounded great, but… it actually wasn’t. Now, the idea of two teenagers finding a strange green substance that heals wounds and strengthens the body is a pretty cool concept and if you add two CIA agents who are interested in the location of the miraculous water, it’s even more intriguing. However, I didn’t like the story that much and I’m not planning to continue this trilogy. The characters were thinly fleshed out and Briana Fox was so annoying that I didn’t care too much what happened to her.

5. The Greeks of Beaubien Street  (The Greektown Stories Series) by Suzanne Jenkins is pretty much marketed as a mystery, but it reads more like a family saga – the family dynamics of the Greek-American Zamos Family) which was very interesting. When it came to the mystery aspect, it was a bit overshadowed by the other plotline of the book. Jill Zamos is a homicide detective from Detroit who has to solve the murder of Gretchen Parker and she does that with the help of her colleague and friend, Albert Wong, and her visions. I was pretty disappointed that the mystery was not the focus of the story and it wasn’t clear enough for me who actually killed the girl. This book also has some disturbing scenes, so be aware if you are a sensitive person.

6. Chiriaș la Cluj (Fiziologii extrase dintr-un jurnal) by Marius Oliviu Iacob is the Romanian contemporary story of a middle-aged man called Hipolit Sterea (or Hip as his friends call him) who lives a pretty miserable life due to its low wedges from the publishing house where he works. He blogs about real estate as a hobby and writes funny stories online, but his dream is to write a book and his friend Oli (Oliviu) is willing to support and help him make his wish come true. Hip is the type of person who doesn’t seem to blend in anywhere, that’s why he rents his apartment from Cluj and becomes a tenant himself. To be honest, besides a few jokes and literary hints here and there, this book lacked everything I love in a book, including a plot and likeable characters.

These are the series I’m not planning to finish now or anytime in the near future. I will also write an article about the series I might continue, but until then, I would like to know which series you’ve quit or want to abandon.

November Wrap Up

M-am gândit ca postarea de astăzi să fie un wrap up pentru că am citit mai multe cărți decât mă așteptam în această lună. Știu că aceste bilanțuri de lectură de la sfârșitul fiecărei luni sunt foarte populare, așa că am decis să aștern câteva rânduri cu impresiile mele generale despre cele patru cărți pe care le-am devorat în noiembrie. Nu sunt sigură dacă voi redacta un astfel de articol lunar, pentru că am perioade în care citesc mai greu sau mai puțin – depinde de starea mea sau de cartea aleasă – dar dacă vă plac astfel de postări, voi încerca să fac câte una când am perioade foarte bune de citit, cu lecturi interesante.

Despre Calea sângelui și-a inimii, scrisă de Oliviu Crâznic, voi spune doar că a fost o lectură perfectă pentru Halloween, și că, la o a doua citire, am înțeles mai bine poveștile, personajele și motivațiile lor, la fel ca simbolurile ascunse printre rânduri. Mai mult, fragmentul din Coșmarul îmi dă un imbold să cumpăr romanul pentru a desluși misterele acestei povești întunrcate, însă scrisă cu rafinament.

Deși inițial am vrut să citesc Munții înalți ai Portugaliei de Yann Martel, am preferat să explorez Rătăcitori prin Lisabona, scrisă de Philippe Besson, o carte diferită de tot ceea ce am citit pînă acum. Este vorba despre prietenia dintre doi francezi (Hélène și Mathieu) exilați la Lisabona, care se destăinuie unul celuilalt, descoperă capitala portugheză și învață să treacă peste suferință și doliu. Este o carte despre durere, vină, acceptare și chiar vindecare sufletească.

De câteva luni tot mi-am dorit să deschid niște cărți de ficțiune istorică și iată că în această lună am reușit să citesc, în sfârșit, Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne, o carte oarecum pentru copii, a cărei poveste se desfășoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar noi vedem atrocitățile petrecute la Out-With prin ochii inocenți ai lui Bruno, fiul comandantului praspăt detașat în acel loc sinistru, plin de ură, suferință și  moarte. Este o poveste sfâșietoare al cărei final îți îngheață sângele în vene.

Iar după două cărți triste, aveam nevoie de o lectură ușoară pentru a-mi reîncărca bateriile mentale și sufletești epuizate. Din această cauză, am ales The Mark of Zorro, scrisă de Johnston McCulley, povestea faimosul bandit californian care se lupta cu autoritățile corupte ale vremii pentru a face dreptate oamenilor săraci și minorităților batjocorite și asuprite. Deși nu mi s-a părut a fi o capodoperă, mi-a plăcut ritmul dinamic al evenimentelor și anumite replici ale protagonistului, demne de notat și de reținut.

În final, am avut o lună foarte bună, în care am citit cărți deosebite, mai ales prin prisma subiectelor abordate, care te fac să te gândești la viață, moarte, adevăr și dreptate.

Voi ce ați citit în luna noiembrie?

Poezie: Când muzica moare

Image source ForWallpaper

Soarele dezmiardă parcul cel pustiu,

Unde frunze moarte-n zborul arămiu

Fac cortină deasă pentru o artistă

Cu păr ca de flame – o violonistă.

 

Sub bărbia-i albă coardele vibrează,

Sunete divine ceru-nduioşează,

Iară astrul-rege picuri de-aur varsă

Peste muziciana cu pasiune-aleasă.

 

Vânt de nostalgie prin copaci foşneşte,

Visul melancolic sub pleoape domneşte

Ca o siluetă de fantomă vie,

Care iar ar face viaţa să-i învie;

 

Fiindcă printre note, sonate, concerte,

Inima şi gândul devin cam inerte,

Iar vigoarea-i subtă de rutina vieţii

O făcea să-şi piardă sensul tinereţii.

 

Unde e acela, care cu-al său glas,

Lumea i-o întoarse cu susul în jos,

Lăsând-o să se-ntrebe ce a mai rămas

Din idei şi gânduri despre ce-i frumos?

 

Doar pustietate searbădă, atee

Era tot pământul fără de turnee;

Dară nici acelea nu-i erau plăcute

De când ziua toată se sparse-n minute.

 

Unde-era tenorul cu voce de înger,

Care-i topi gheaţa iute ca un fulger

Şi-o schimbă cu totul, fără să o ştie,

Oferindu-i dulce semn de prietenie.

 

Acum el plecase-n Franţa sa natală,

Lăsând-o pe fată-ntr-o Italie goală…

Discordant capriciu, arie ruşinoasă,

Simfonii banale –Cui îi mai pasă?

 

De el nu mai vine, lumea ei dispare,

Vântul nu mai bate, aştrii cad în mare,

Vioara se strică, gândul nu mai doare,

Iar inima doarme când muzica moare.

Poezie inspirată de Edith Piaf – Les Feuilles Mortes

Review: The Makers by Natalie Wright

Book 2 of H.A.L.F.

 

Title: The Makers

Author: Natalie Wright

Genre: Speculative Fiction, Science Fiction, Young Adult

Year of Publication: 2016

Published by Boadicea Press

Series: H.A.L.F.

Rating: 5/5 stars

WarningH.A.L.F. is a book series where every book is the sequel to the previous one. If you haven’t read the first book and you are interested in doing so, please return to my review after finishing it because this article contains spoilers from the first book. I was provided with a complimentary copy of this book so I could give an honest review. Thank you, Natalie Wright, for sending me this book!

Erika, Tex, Ian and Dr Randall are taken by the greys to a strange dark planet called Tro which is basically an immense lab used for experiments or to impregnate the Regina, their leader, with a new genetic material in order to create hybrids. The three teens have to endure painful examinations and experiments because the aliens intend to spread a dangerous virus to wipe out the human race.

Besides the oddity of their planet and their advanced technology, the greys which call themselves the Coonexus, have the ability to control minds. The humans are not capable of telepathic communication, but Tex is the perfect victim for the Regina, who tries to lure him into becoming one with the Connexus. It’s very tempting for Tex to seek answers to overwhelming questions he wanted to ask the aliens, but a part of his mind doesn’t want to connect to the Regina and to let go of the memories he shared with Dr Randall and his human friends.

We are one mind. One being. We are Conexus. That is all that is necessary. Soon you too will become Conexus and know the power of the collective mind. Then you shall know all that we know and the Conexus will know you.” (Loc. 306-308)

Meanwhile, Jack goes on a mission with Commander Sturgis’ nephews, Anna Sturgis and her geeky twin brother Thomas to help their aunt break out of prison and to rescue Alecto from Croft’s hands. Anna and Thomas’ parents belong to a secret organisation called The Makers which has its hidden agenda, very different from ordinary people’s needs. Furthermore, Croft (the head of the organisation) and his men are only interested in the survival of the elite in the impending alien war. However, there are also realities between the Sturgis and the Crofts because Anna’s dad, Robert Sturgis, questions some of Croft’s plans; therefore he might be in great danger and Anna knows many of the Makers’ secrets as well because she has been spying on her father, so she could expose all of them before they continue taking more innocent lives.

“The only difference was that Croft’s men wore the Makers’ symbol embroidered on their chests, a gold emblem of two snakes eating each other’s tails set against a pyramid background.” (Loc. 148-149)

This book is my favourite one of the trilogy because it was very dynamic, visual, it had a lot of twists and turns and if you ask me, I felt that I read a great combination of sci-fi, thriller, dystopian and horror with young adult characters. This novel was very intense, bloody, gory, even scary at times, but well-written with characters who fight for their and their friends’ lives or go off the grid to stop an obscure organisation from killing innocent people for their own benefits. Though I’m not a big fan of conspiracy theories, I really appreciate what Ms Wright wrote this tense yet plausible story.

In the end, I highly recommend this book and the entire trilogy to anyone who enjoys reading young adult sci-fi novels.

Poezie: De ce noiembrie?

Image source hdwallpaperdownload.net

 

De ce noiembrie-i atât de-apăsător

cu nopțile-i de tartar,

în care fantomele amintirilor dansează în hore,

iar sufletul ți-e greu ca plumbul

și mintea-ți este încețoșată ca vremea de afară

și tu te simți nepriceput

la orice lucru ce ți se dă de făcut?

 

Când plouă și frunzele-s moarte,

mă simt ca bătrânul Bacovia,

trist și resemnat prin parcul solitar

cu arbori despuiați de podoaba lor,

 căci doamna-toamnă a luat cu sine

 ce a mai rămas din căldura verii,

și din frumusețea și strălucirea lui septembrie și octombrie,

cântate de poeții de-a lungul timpului.

 

Noiembrie, de ce ne sădești atâta tristețe și melancolie în suflet

cu ploile tale reci ca moartea,

care prevestesc o iarnă lungă și plictisitoare,

de parcă am deplânge și noi somnul Mamei Naturi?

 

Decât să mi se mai cuibărească frigul în oase și pustiul în suflet,

mi-aș dori mai degrabă să hibernez

și să mă trezesc la sfârșit de primăvară.

Book unhaul de toamnă

După modelul Elenei, postez și eu primul meu book unhaul (sau ce cărți vreau să scot din biblioteca mea). La fel ca orice cititor împătimit, sufăr de problema spațiului, iar în ultimul timp, îmi este din ce în ce mai greu să găsesc suficient loc pentru cărțile noi, pe care le achiziționez. Din această cauză m-am gândit să mai fac puțină curățenie și să pun deoparte cărțile în stare bună, care, cel mai probabil, vor fii premiile viitoarelor concursuri de pe blog.

Nu voi vorbi foarte mult despre aceste cărți, pentru că am citit doar una dintre ele, iar pe celelalte nici nu am avut curiozitatea sau imboldul să le deschid; nu pentru că ar fi cărți rele, ci pur și simplu sunt alte titluri care mă atrag mai mult. În afară de două volume, pe care știu cum le-am primit, restul stau de atât de mult timp în bibliotecă, încât nu mai știu cum au ajuns acolo. Unele sunt cărți scrise de autori români precum Mircea Cărtărescu, Aurora Liiceanu sau Dan Puric, iar vreo trei de către autori străini.

Cât privește celelalte două cărți, George the Orphan Crow and the Creatures of Blossom Valley scrisă de Helen Fox și Mai presus de timp de Jude Deveraux, știu cum au ajuns în posesia mea. Pe George l-am primit pentru recenzie de la autoare, însă nu mi-a plăcut foarte tare din cauza intrigii dezlânate care ajunge într-o zonă ciudățică, iar personajele sunt destul de slab conturate. Însă, sunt sigură că alte persoane își doresc să încerce această carte. Trebuie doar să vină momentul oportun pentru a-l lăsa pe George să zboare la noul său destinatar.

Mai presus de timp de Jude Deveraux a fost inițial cartea unei prietene de familie, care nu a mai citit-o, iar eu m-am oferit să salvez acest volum de la o sentință cruntă. Deși îmi place să citesc uneori romane de dragoste, în cazul acestei cărți, nici prezentarea de pe spate, nici formatul ei nu m-au îmbiat să o deschid și să explorez măcar câteva pagini din ea. Pot spune doar că nu este genul meu de romance. Totuși știu că anumite cititoare care mă urmăresc sunt amatoare de astfel de romane, așa că se vor bucura când vor vedea această carte ca premiu într-unul din concursurile viitoare.

Cam asta am avut de spus în această postare. Până data viitoare, citiți ceea ce vă place!

Recenzie: Chiriaș la Cluj de Marius Oliviu Iacob

Fiziologii extrase dintr-un jurnal

 

Titlu: Chiriaș la Cluj

Subtitlu: Fiziologii extrase dintr-un jurnal

Autor: Marius Oliviu Iacob

Gen: Literatură română contemporană, Umor

Anul apariției: 2016

Școala Ardeleană

Rating: 2/5 stele

Notă:  Am primit această carte în format electronic de la autor în schimbul unei recenzii oneste! Îi mulțumesc domnului Marius Oliviu Iacob pentru exemplarul trimis!

Deși am primit romanul Chiriaș la Cluj de la autorul său, Marius Oliviu Iacob, pentru recenzie încă de astă vară, recunosc că am cam stat să deliberez dacă să onorez această promisiune sau nu. Cu riscul de a strica lanțul de recenzii pozitive ale celorlalți cititori, mărturisesc că mi-am cam prins urechile cu această carte, pentru că a fost o lectură foarte confuză. Inițial, mi s-a părut interesant faptul că romanul a avut drept sursă de inspirație poezia Balada chiriașului grăbit  scrisă de George Topârceanu, însă ceea ce am citit m-a dezamăgit.

Hipolit Sterea este protagonistul acestui roman experimental. Personajul nostru este proprietarul unui modest apartament cu terasă din Cluj, însă salariul mic de la editura la care lucrează îl împinge să-și închirieze locuința cu scopul de a face rost de bani, în vederea amenajărilor pe care și le dorea. Astfel, Hip, la rândul lui se mută cu chirie, într-o zonă mai centrală. Am spus mai sus că este un roman experimental, sau cel puțin așa l-am perceput eu, deoarece nu are o intrigă sau un fir narativ concret, pe care să-l urmărești. Nu. Ne este prezentată viața de zi cu zi a lui Hip cu rutina, micile mizerii și neajunsurile traiului din provincie.

Legăturile dintre lumea ficțională și cea reală, ele se rup, și simți că vrei să pleci. Descoperi că „locul” sau poziția ta nu erau chiar așa cum ți-ai imaginat tu. Și apoi, chiar despre motivație-i vorba: ești mai prezent și mai motivat când schimbi locul – totul e nou.” (p. 9)

La prima vedere, Hip mi s-a părut genul artistului ratat, care aspiră la meseria de scriitor, însă, fie că se autolimitează, fie că îi este îngrădit talentul de către societatea în care trăiește. Cu toate acestea, scrie povestioare amuzante pe Catchy.ro, dar și postări despre imobiliare pe blogul său. Deși Hip încearcă să fie profund, eu nu am putut stabili o legătură cu el. Chiar dacă protagonistul are o filosofie proprie de viață, eu nu am simțit nimic pentru el sau pentru celelalte personaje, care mi s-au părut slab conturate și nu foarte interesante. Poate că această indiferență a mea față de poveste este cauzată și de lipsa intrigii sau a unor elemente care să-mi capteze atenția. În această carte apar și niște micro-istorisiri de-ale lui Hip împletite în poveste, cărora însă le-a lipsit sarea și piperul, la fel ca și în cazul personajelor.

Deși au fost trimiteri la literatură, precum faptul că Hip voia să scrie o piesă de teatru despre George Topârceanu și Otilia Cazimir, la fel ca poeziile care apar în text, nu au fost situate pe prim plan pentru a mă motiva să citesc romanul de la un capăt la altul. Nu este greu de ghicit că atât Hip, cât și prietenul său Oli sunt fațete ale autorului deoarece în roman sunt menționate site-urile pe care însuși Marius Oliviu Iacob scrie; astfel, găsim în text anumite elemente autobiografice. Cât privește orașul Cluj, din păcate, nu pot confirma sau infirma veridicitatea descrierilor cartierelor clujene, deoarece nu am vizitat acest oraș până acum.

Ceea ce mi-a plăcut însă, a fost scrisul corect, fie el și sub forma vorbirii moderne, stilul jurnalistic al naratorului și unele glumițe și ironii care chiar m-au făcut să râd. Romanul are caracter metaliterar deoarece Oli (naratorul) ne prezintă viața obișnuită și lipsită de evenimente notabile a lui Hip, iar noi suntem părtași la scrierea acestui roman care nu se conformează niciunei reguli a romanului tradițional. În rest, m-am simțit de multe ori confuză în timp ce citeam dialogurile, pentru că nu izbuteam să diferențiez întotdeauna vocile personajelor.

În final, îmi este greu să mă pronunț dacă acest roman nu a fost pe gustul meu sau pur și simplu nu l-am înțeles. Poate că acei cititori care locuiesc sau care iubesc Clujul, vor înțelege mai bine povestea proprietarului devenit chiriaș.

Câștigătorul pachetului de cărți mystery/thriller și literatură contemporană este…

Și iată că primul concurs de pe blogul meu a ajuns la final. A fost o experiență interesantă, pentru că mi-a făcut plăcere să vă citesc comentariile și să aflu care au fost cărțile voastre preferate din 2017. Înainte să aflați dacă ați câștigat sau nu pachetul de cărți, aș dori să vă mulțumim tuturor pentru participare. Dacă vă plac astfel de postări, fiți pe fază, pentru că vor mai fi concursuri asemănătoare pe blog în viitor.

Iar acum a venit momentul mult așteptat…

Imaginea mai mărită

Fericitul câștigător al pachetului de cărți mystery/thriller și literatură contemporană ales prin tragere la sorți este Ver Cristina. Felicitări! Vei primi coletul mult dorit prin curier după ce îmi vei trimite datele tale de contact.

 

 

Recenzie: Calea sângelui și-a inimii de Oliviu Crâznic

Fantezie. Supranatural. Romantism Negru.

 

Titlu: Calea sângelui și-a inimii

Subtitlu: Fantezie. Supranatural. Romantism Negru.

Autor; Oliviu Crâznic

Gen: Fantasy, Science-Fiction, Gothic, Horror

Anul apariției; 2013

Rating: 4/5 stele

Deși am citit și anul trecut mini-colecția Calea sângelui și-a inimii scrisă de Oliviu Crâznic, am simțit că nu am avut starea necesară pentru a mă bucura pe deplin de ea; așa că m-am gândit să-i mai dau o șansă anul acesta, pentru că, mai nou, am prins gustul prozei scurte, fapt care demonstrează că gusturile mele sunt într-o continuă schimbare. Dacă stau să mă gândesc, sunt mai multe motive pentru care voiam să recitesc și să recenzez această carte. Pe lângă interesul stârnit de recenzia Elenei, amândouă am avut oportunitatea de a-l întâlni pe scriitor la Cruxmas Fair and Party, în decembrie 2016, unde a prezentat Fantasticul de impact: De la Ghilgameș la „Urzeala Tronurilor” alături de dramaturgul și criticul literar Alexandra Medaru.

Calea sângelui și-a inimii este o scurtă antologie în care se găsesc trei povestiri (Trecătoarea, Însângerată, luna și  Mascarada învinșilor) și un fragment din romanul gothic Și la sfârșit a mai rămas coșmarul.  Fiecare povestire aparține unei anumite perioade istorice, de la Antichitate și Evul Mediu, la un viitor mai îndepărtat. Unul dintre elemente comune este drumul predestinat, care trebuie străbătut de personaje fără frică pentru a-și înfrunta destinul sau a afla adevărul. Este prezentă antiteza viață-moarte de care personajele nu se pot feri pentru a-și îndeplini menirea, dar și legătura strânsă dintre eros și thanatos, care duce rapid de la fascinație și seducție, la moarte.

Intrigile din Trecătoarea și Însângerată, luna au loc pe plaiuri mioritice și au ca teme comune războiul și moartea, suspansul fiind creat prin repetarea unor întâmplări sângeroase ori misterioase care stârnesc angoasa, dar și curiozitatea cititorului. În ambele povești, personajele sunt prinse în labrintul vieții și al morții, din care, de cele mai multe ori nu vor ieși tefere, ci răpuse de mâna destinului. Deși aceste două povestiri sunt foarte scurte, felul simplu în care sunt relatate te prinde și te ajută să intri în acea atmosferă apăsătoare și misterioasă din care simți că nici tu nu poți ieși. Interesant este faptul că personajele din Trecătoarea sunt conștiente că vor muri, însă nu au o altă variantă decât să-și riște propriile vieți pentru a-și face datoria. Ideea morții iminente și a pierderii treptate a terenului în fața inamicilor, mă duce cu gândul la Cântecul lui Roland, unde toată arier-garda francilor este nimicită de către mauri. Felul în care se repetă micro-scenele m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva, la un moment dat, romanii au început să halucineze, deoarece dacii care îi atacau păreau să ia forma unor entități supranaturale, imune legilor pământene.

Mascarada învinșilor este o poveste plasată într-un viitor incert – prima povestire din Emergaarde Saga – într-un univers ficțional aflat în plin război. Povestea aparține fără doar și poate genului science-fiction datorită tehnologiei folosite de către personaje (comunicatorul funcționează prin intermediul energiei solare, soldații au plăci de autentificare), animalelor ficționale (khazug și canteri) și poate chiar a numelor ieșite din comun (Ermengaarde Eyes,  Lester Cath, Sober Nombrum). Prima dată când am citit povestea anul trecut, nu prea am înțeles-o, dar acum m-am mai familiarizat cu genul și am simțit că narațiunea a curs mai ușor. Îmi place că Emergaarde este neînfricată, și deși este singură în fort, știe cum să scoată informații de la cei doi soldați străini, folosindu-se de punctele lor  slabe.

Fragmentul din Coșmarul este cartea despre Nunta marchizei de Lauras. Cavalerul Arthur de Seragens (naratorul nostru) este nevoit să participe la nunta marchizei Josphine de Lauras alături de prietenul său, vicontele Raoul de Vincennes, pentru a infirma anumite bârfe despre trecutul obscur al marchizei, care nu trebuie să ajungă la urechile logodnicului ei auster, contele Maximillien Schwartz. Deși marchiza a invitat nobili pestriți din provincie care nu prea se cunosc, încep treptat să se formeze grupuri și legături între ei, iar zvonurile despre viețile fiecăruia nu întârzie să apară. Mai mult, se spune că activități bizare și necurate au loc în Castelul Ultimelor Turnuri, iar poveștile relatate de unele personaje anticipează ceva terifiant. Deși snobismul, ipocrizia și minciunile sau trunchierea adevărului sunt fapte la ordinea zilei pentru oaspeții din castel, cititorul presimte că este ceva putred la mijloc și poate face supoziții referitoare la anumite personaje. Dacă presupunerile sunt corecte sau nu, rămâne de văzut.

Scriitura este foarte bine închegată, stilul este poetic și redă parfumul epocii respective, cu săli somptuoase și personaje elegante, dar simandicoase și prețioase, cărora le place să împrăștie zvonuri despre ceilalți oaspeți. Capitole sunt scurte și la obiect, descrierile sunt vizuale, iar intriga este construită treptat, piesă cu piesă. Deși încă nu mă pot pronunța cu privire la acest roman, mi s-a părut o lectură foarte interesantă și mi-a fost tare ciudă că fragmentul s-a terminat fix atunci când interesul meu pentru poveste era la cote maxime.

Dacă v-a plăcut postarea mea de astăzi, vă invit să aruncați o privire atât peste cartea prezentată mai sus, cât și peste recenzia Elenei la Coșmarul. Vă asigur că merită.

Concurs: Câștigă un pachet de cărți mystery/thriller și literatură contemporană!

Dragilor, Elena de la eLitere.ro și cu mine am pus la cale o surpriză pentru voi. Această surpriză constă într-un concurs care începe azi, 1 noiembrie, și se va încheia luni, pe data de 6 noiembrie, ora 23: 59. Premiul pe care vrem să îl punem la bătaie este un pachet de cărți în română și engleză, aparținând în mare genurilor mystery/thriller și contemporan,  aflate într-o stare destul de bună. Cărțile vin din bibliotecile noastre personale, deci garantăm că am avut grijă de ele.

Lista cărților din acest pachet este:

Regulile concursului sunt următoarele:

  • Trebuie să aveți peste 18 ani pentru că aceste cărți sunt adresate cititorilor adulți
  • Să aveți reședința în România (ne dorim pe viitor să trimitem cărți și în afara țării, măcar în Republica Moldova)
  • Să aveți o adresă de e-mail validă

Ce aveți de făcut?

  • Să dați like sau să vă abonați la blogul meu pentru a afla cine a câștigat.
  • Scrieți un comentariu pe blog cu răspunsul la întrebarea: Care a fost cea mai bună carte pe care ați citit-o în 2017?
  • Și opțional, dați share acestei postări sau dați tag prietenilor interesați pe rețelele sociale pentru ca mai multă lume să afle de acest concurs.

Notă: Vom lua în considerare doar comentariile scrise pe blog la această postare, așa că nu le scrieți pe rețelele sociale!

Câștigătorul va fi extras la sorți prin Random.org, iar apoi va fi contactat printr-un e-mail pentru a ne comunica datele personale, adresa și numărul de telefon, pentru a fi contactat de curier. Câștigătorul va fi anunțat și printr-o postare separată pe blog, miercuri 8 noiembrie.

Dacă vor mai fi doritori și pentru alte concursuri ca acesta, vom reveni și cu alte surprize mai târziu. Așadar, așteptăm comentariile voastre pe blog până luni, 6 noiembrie, ora 23:59.

Mult succes!