Book unhaul de toamnă

După modelul Elenei, postez și eu primul meu book unhaul (sau ce cărți vreau să scot din biblioteca mea). La fel ca orice cititor împătimit, sufăr de problema spațiului, iar în ultimul timp, îmi este din ce în ce mai greu să găsesc suficient loc pentru cărțile noi, pe care le achiziționez. Din această cauză m-am gândit să mai fac puțină curățenie și să pun deoparte cărțile în stare bună, care, cel mai probabil, vor fii premiile viitoarelor concursuri de pe blog.

Nu voi vorbi foarte mult despre aceste cărți, pentru că am citit doar una dintre ele, iar pe celelalte nici nu am avut curiozitatea sau imboldul să le deschid; nu pentru că ar fi cărți rele, ci pur și simplu sunt alte titluri care mă atrag mai mult. În afară de două volume, pe care știu cum le-am primit, restul stau de atât de mult timp în bibliotecă, încât nu mai știu cum au ajuns acolo. Unele sunt cărți scrise de autori români precum Mircea Cărtărescu, Aurora Liiceanu sau Dan Puric, iar vreo trei de către autori străini.

Cât privește celelalte două cărți, George the Orphan Crow and the Creatures of Blossom Valley scrisă de Helen Fox și Mai presus de timp de Jude Deveraux, știu cum au ajuns în posesia mea. Pe George l-am primit pentru recenzie de la autoare, însă nu mi-a plăcut foarte tare din cauza intrigii dezlânate care ajunge într-o zonă ciudățică, iar personajele sunt destul de slab conturate. Însă, sunt sigură că alte persoane își doresc să încerce această carte. Trebuie doar să vină momentul oportun pentru a-l lăsa pe George să zboare la noul său destinatar.

Mai presus de timp de Jude Deveraux a fost inițial cartea unei prietene de familie, care nu a mai citit-o, iar eu m-am oferit să salvez acest volum de la o sentință cruntă. Deși îmi place să citesc uneori romane de dragoste, în cazul acestei cărți, nici prezentarea de pe spate, nici formatul ei nu m-au îmbiat să o deschid și să explorez măcar câteva pagini din ea. Pot spune doar că nu este genul meu de romance. Totuși știu că anumite cititoare care mă urmăresc sunt amatoare de astfel de romane, așa că se vor bucura când vor vedea această carte ca premiu într-unul din concursurile viitoare.

Cam asta am avut de spus în această postare. Până data viitoare, citiți ceea ce vă place!

Recenzie: Chiriaș la Cluj de Marius Oliviu Iacob

Fiziologii extrase dintr-un jurnal

 

Titlu: Chiriaș la Cluj

Subtitlu: Fiziologii extrase dintr-un jurnal

Autor: Marius Oliviu Iacob

Gen: Literatură română contemporană, Umor

Anul apariției: 2016

Școala Ardeleană

Rating: 2/5 stele

Notă:  Am primit această carte în format electronic de la autor în schimbul unei recenzii oneste! Îi mulțumesc domnului Marius Oliviu Iacob pentru exemplarul trimis!

Deși am primit romanul Chiriaș la Cluj de la autorul său, Marius Oliviu Iacob, pentru recenzie încă de astă vară, recunosc că am cam stat să deliberez dacă să onorez această promisiune sau nu. Cu riscul de a strica lanțul de recenzii pozitive ale celorlalți cititori, mărturisesc că mi-am cam prins urechile cu această carte, pentru că a fost o lectură foarte confuză. Inițial, mi s-a părut interesant faptul că romanul a avut drept sursă de inspirație poezia Balada chiriașului grăbit  scrisă de George Topârceanu, însă ceea ce am citit m-a dezamăgit.

Hipolit Sterea este protagonistul acestui roman experimental. Personajul nostru este proprietarul unui modest apartament cu terasă din Cluj, însă salariul mic de la editura la care lucrează îl împinge să-și închirieze locuința cu scopul de a face rost de bani, în vederea amenajărilor pe care și le dorea. Astfel, Hip, la rândul lui se mută cu chirie, într-o zonă mai centrală. Am spus mai sus că este un roman experimental, sau cel puțin așa l-am perceput eu, deoarece nu are o intrigă sau un fir narativ concret, pe care să-l urmărești. Nu. Ne este prezentată viața de zi cu zi a lui Hip cu rutina, micile mizerii și neajunsurile traiului din provincie.

Legăturile dintre lumea ficțională și cea reală, ele se rup, și simți că vrei să pleci. Descoperi că „locul” sau poziția ta nu erau chiar așa cum ți-ai imaginat tu. Și apoi, chiar despre motivație-i vorba: ești mai prezent și mai motivat când schimbi locul – totul e nou.” (p. 9)

La prima vedere, Hip mi s-a părut genul artistului ratat, care aspiră la meseria de scriitor, însă, fie că se autolimitează, fie că îi este îngrădit talentul de către societatea în care trăiește. Cu toate acestea, scrie povestioare amuzante pe Catchy.ro, dar și postări despre imobiliare pe blogul său. Deși Hip încearcă să fie profund, eu nu am putut stabili o legătură cu el. Chiar dacă protagonistul are o filosofie proprie de viață, eu nu am simțit nimic pentru el sau pentru celelalte personaje, care mi s-au părut slab conturate și nu foarte interesante. Poate că această indiferență a mea față de poveste este cauzată și de lipsa intrigii sau a unor elemente care să-mi capteze atenția. În această carte apar și niște micro-istorisiri de-ale lui Hip împletite în poveste, cărora însă le-a lipsit sarea și piperul, la fel ca și în cazul personajelor.

Deși au fost trimiteri la literatură, precum faptul că Hip voia să scrie o piesă de teatru despre George Topârceanu și Otilia Cazimir, la fel ca poeziile care apar în text, nu au fost situate pe prim plan pentru a mă motiva să citesc romanul de la un capăt la altul. Nu este greu de ghicit că atât Hip, cât și prietenul său Oli sunt fațete ale autorului deoarece în roman sunt menționate site-urile pe care însuși Marius Oliviu Iacob scrie; astfel, găsim în text anumite elemente autobiografice. Cât privește orașul Cluj, din păcate, nu pot confirma sau infirma veridicitatea descrierilor cartierelor clujene, deoarece nu am vizitat acest oraș până acum.

Ceea ce mi-a plăcut însă, a fost scrisul corect, fie el și sub forma vorbirii moderne, stilul jurnalistic al naratorului și unele glumițe și ironii care chiar m-au făcut să râd. Romanul are caracter metaliterar deoarece Oli (naratorul) ne prezintă viața obișnuită și lipsită de evenimente notabile a lui Hip, iar noi suntem părtași la scrierea acestui roman care nu se conformează niciunei reguli a romanului tradițional. În rest, m-am simțit de multe ori confuză în timp ce citeam dialogurile, pentru că nu izbuteam să diferențiez întotdeauna vocile personajelor.

În final, îmi este greu să mă pronunț dacă acest roman nu a fost pe gustul meu sau pur și simplu nu l-am înțeles. Poate că acei cititori care locuiesc sau care iubesc Clujul, vor înțelege mai bine povestea proprietarului devenit chiriaș.

Câștigătorul pachetului de cărți mystery/thriller și literatură contemporană este…

Și iată că primul concurs de pe blogul meu a ajuns la final. A fost o experiență interesantă, pentru că mi-a făcut plăcere să vă citesc comentariile și să aflu care au fost cărțile voastre preferate din 2017. Înainte să aflați dacă ați câștigat sau nu pachetul de cărți, aș dori să vă mulțumim tuturor pentru participare. Dacă vă plac astfel de postări, fiți pe fază, pentru că vor mai fi concursuri asemănătoare pe blog în viitor.

Iar acum a venit momentul mult așteptat…

Imaginea mai mărită

Fericitul câștigător al pachetului de cărți mystery/thriller și literatură contemporană ales prin tragere la sorți este Ver Cristina. Felicitări! Vei primi coletul mult dorit prin curier după ce îmi vei trimite datele tale de contact.

 

 

Recenzie: Calea sângelui și-a inimii de Oliviu Crâznic

Fantezie. Supranatural. Romantism Negru.

 

Titlu: Calea sângelui și-a inimii

Subtitlu: Fantezie. Supranatural. Romantism Negru.

Autor; Oliviu Crâznic

Gen: Fantasy, Science-Fiction, Gothic, Horror

Anul apariției; 2013

Rating: 4/5 stele

Deși am citit și anul trecut mini-colecția Calea sângelui și-a inimii scrisă de Oliviu Crâznic, am simțit că nu am avut starea necesară pentru a mă bucura pe deplin de ea; așa că m-am gândit să-i mai dau o șansă anul acesta, pentru că, mai nou, am prins gustul prozei scurte, fapt care demonstrează că gusturile mele sunt într-o continuă schimbare. Dacă stau să mă gândesc, sunt mai multe motive pentru care voiam să recitesc și să recenzez această carte. Pe lângă interesul stârnit de recenzia Elenei, amândouă am avut oportunitatea de a-l întâlni pe scriitor la Cruxmas Fair and Party, în decembrie 2016, unde a prezentat Fantasticul de impact: De la Ghilgameș la „Urzeala Tronurilor” alături de dramaturgul și criticul literar Alexandra Medaru.

Calea sângelui și-a inimii este o scurtă antologie în care se găsesc trei povestiri (Trecătoarea, Însângerată, luna și  Mascarada învinșilor) și un fragment din romanul gothic Și la sfârșit a mai rămas coșmarul.  Fiecare povestire aparține unei anumite perioade istorice, de la Antichitate și Evul Mediu, la un viitor mai îndepărtat. Unul dintre elemente comune este drumul predestinat, care trebuie străbătut de personaje fără frică pentru a-și înfrunta destinul sau a afla adevărul. Este prezentă antiteza viață-moarte de care personajele nu se pot feri pentru a-și îndeplini menirea, dar și legătura strânsă dintre eros și thanatos, care duce rapid de la fascinație și seducție, la moarte.

Intrigile din Trecătoarea și Însângerată, luna au loc pe plaiuri mioritice și au ca teme comune războiul și moartea, suspansul fiind creat prin repetarea unor întâmplări sângeroase ori misterioase care stârnesc angoasa, dar și curiozitatea cititorului. În ambele povești, personajele sunt prinse în labrintul vieții și al morții, din care, de cele mai multe ori nu vor ieși tefere, ci răpuse de mâna destinului. Deși aceste două povestiri sunt foarte scurte, felul simplu în care sunt relatate te prinde și te ajută să intri în acea atmosferă apăsătoare și misterioasă din care simți că nici tu nu poți ieși. Interesant este faptul că personajele din Trecătoarea sunt conștiente că vor muri, însă nu au o altă variantă decât să-și riște propriile vieți pentru a-și face datoria. Ideea morții iminente și a pierderii treptate a terenului în fața inamicilor, mă duce cu gândul la Cântecul lui Roland, unde toată arier-garda francilor este nimicită de către mauri. Felul în care se repetă micro-scenele m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva, la un moment dat, romanii au început să halucineze, deoarece dacii care îi atacau păreau să ia forma unor entități supranaturale, imune legilor pământene.

Mascarada învinșilor este o poveste plasată într-un viitor incert – prima povestire din Emergaarde Saga – într-un univers ficțional aflat în plin război. Povestea aparține fără doar și poate genului science-fiction datorită tehnologiei folosite de către personaje (comunicatorul funcționează prin intermediul energiei solare, soldații au plăci de autentificare), animalelor ficționale (khazug și canteri) și poate chiar a numelor ieșite din comun (Ermengaarde Eyes,  Lester Cath, Sober Nombrum). Prima dată când am citit povestea anul trecut, nu prea am înțeles-o, dar acum m-am mai familiarizat cu genul și am simțit că narațiunea a curs mai ușor. Îmi place că Emergaarde este neînfricată, și deși este singură în fort, știe cum să scoată informații de la cei doi soldați străini, folosindu-se de punctele lor  slabe.

Fragmentul din Coșmarul este cartea despre Nunta marchizei de Lauras. Cavalerul Arthur de Seragens (naratorul nostru) este nevoit să participe la nunta marchizei Josphine de Lauras alături de prietenul său, vicontele Raoul de Vincennes, pentru a infirma anumite bârfe despre trecutul obscur al marchizei, care nu trebuie să ajungă la urechile logodnicului ei auster, contele Maximillien Schwartz. Deși marchiza a invitat nobili pestriți din provincie care nu prea se cunosc, încep treptat să se formeze grupuri și legături între ei, iar zvonurile despre viețile fiecăruia nu întârzie să apară. Mai mult, se spune că activități bizare și necurate au loc în Castelul Ultimelor Turnuri, iar poveștile relatate de unele personaje anticipează ceva terifiant. Deși snobismul, ipocrizia și minciunile sau trunchierea adevărului sunt fapte la ordinea zilei pentru oaspeții din castel, cititorul presimte că este ceva putred la mijloc și poate face supoziții referitoare la anumite personaje. Dacă presupunerile sunt corecte sau nu, rămâne de văzut.

Scriitura este foarte bine închegată, stilul este poetic și redă parfumul epocii respective, cu săli somptuoase și personaje elegante, dar simandicoase și prețioase, cărora le place să împrăștie zvonuri despre ceilalți oaspeți. Capitole sunt scurte și la obiect, descrierile sunt vizuale, iar intriga este construită treptat, piesă cu piesă. Deși încă nu mă pot pronunța cu privire la acest roman, mi s-a părut o lectură foarte interesantă și mi-a fost tare ciudă că fragmentul s-a terminat fix atunci când interesul meu pentru poveste era la cote maxime.

Dacă v-a plăcut postarea mea de astăzi, vă invit să aruncați o privire atât peste cartea prezentată mai sus, cât și peste recenzia Elenei la Coșmarul. Vă asigur că merită.

Concurs: Câștigă un pachet de cărți mystery/thriller și literatură contemporană!

Dragilor, Elena de la eLitere.ro și cu mine am pus la cale o surpriză pentru voi. Această surpriză constă într-un concurs care începe azi, 1 noiembrie, și se va încheia luni, pe data de 6 noiembrie, ora 23: 59. Premiul pe care vrem să îl punem la bătaie este un pachet de cărți în română și engleză, aparținând în mare genurilor mystery/thriller și contemporan,  aflate într-o stare destul de bună. Cărțile vin din bibliotecile noastre personale, deci garantăm că am avut grijă de ele.

Lista cărților din acest pachet este:

Regulile concursului sunt următoarele:

  • Trebuie să aveți peste 18 ani pentru că aceste cărți sunt adresate cititorilor adulți
  • Să aveți reședința în România (ne dorim pe viitor să trimitem cărți și în afara țării, măcar în Republica Moldova)
  • Să aveți o adresă de e-mail validă

Ce aveți de făcut?

  • Să dați like sau să vă abonați la blogul meu pentru a afla cine a câștigat.
  • Scrieți un comentariu pe blog cu răspunsul la întrebarea: Care a fost cea mai bună carte pe care ați citit-o în 2017?
  • Și opțional, dați share acestei postări sau dați tag prietenilor interesați pe rețelele sociale pentru ca mai multă lume să afle de acest concurs.

Notă: Vom lua în considerare doar comentariile scrise pe blog la această postare, așa că nu le scrieți pe rețelele sociale!

Câștigătorul va fi extras la sorți prin Random.org, iar apoi va fi contactat printr-un e-mail pentru a ne comunica datele personale, adresa și numărul de telefon, pentru a fi contactat de curier. Câștigătorul va fi anunțat și printr-o postare separată pe blog, miercuri 8 noiembrie.

Dacă vor mai fi doritori și pentru alte concursuri ca acesta, vom reveni și cu alte surprize mai târziu. Așadar, așteptăm comentariile voastre pe blog până luni, 6 noiembrie, ora 23:59.

Mult succes!

Review: The Storm by Effrosyni Moschoudi

 

Book 3 of The Lady of the Pier

A WWII romance novel

 

Title: The Storm

Subtitle: A WWII romance novel

Author: Effrosyni Moschoudi

Genre: Paranormal Romance, Historical Romance

Year of Publication: 2015

Self-Published

Series: The Lady of the Pier

Rating: 4.5/5 stars

Note: I purchased this book as a freebie. However, this aspect didn’t influence the review I wrote or the rating I gave this book.  In this review, you will find only my honest thoughts and opinions about the book I’ve read!  The Storm is the last book in The Lady of the Pier trilogy where every book is a sequel to the previous one. If you haven’t read the first book and you are interested in doing so, please return to my review after finishing it because this review contains spoilers from the first book

After moving to Brighton, Sofia has vivid nightmares comprising of snippets of the Lady’s life. Annika, her Sweedish roommate, who is a paranormal enthusiast, offers to help Sofia and find out the truth about the mysterious Lady and the bizarre dreams the Greek girl experiences. The Lady haunts Sofia more aggressively than before because she wants Sofia to give Danny another chance, but the Greek girl is tired of Danny’s insecurities. Annika becomes Sofia’s friend and she encourages her to take a leap of faith just like the Lady demands of her because who knows what might happen next.

“I strongly doubt this is likely to go away. Sorry to say this Sophia . . . but you’ll remain knee deep in trouble unless you take heed. Spirits, when haunting someone as relentlessly as The Lady has been haunting you, don’t give up easily. In fact, from what I know, the more you resist her, the scarier the manifestations you’re likely to face. (…) You don’t want to play tough with spirits, Sofia! It’s already turned scary.” (p. 39-40)

Meanwhile, Laura and Maggie pray for Christian and Eric to return safely to England from France. Terror strikes the two women every time they hear of a British ship that has sunk after being hit by the Germans. After hearing some good news about Christian and Eric, Maggie advises Laura to write to Christian and even to take her child and move to Devon to start a new life with him. However, Laura is not thrilled about this idea because she is afraid for her and Freddie’s life because Charles is capable of anything including killing her or harming the child. Though Maggie is Laura’s best friend, I think that she is a bit naïve at times because she doesn’t realise how vengeful and cruel Charles can be. Maggie feels guilty for the wrong advice she gave Laura in the past, but she finds a way to make her friend a little happier by trying to build a bridge between Laura and Christian. Will Christian finally learn the truth and forgive Laura for the mistakes she has done in the past?

“Laura never discussed it with Maggie, but now she’d daydream endlessly about the tiny chance of seeing Christian again. She hoped it could happen somehow, but her pride would never allow her to reach out to him, or even to ask Maggie to intervene.”  (p. 108)

The story is different from what I’ve read before due to the two distinct yet familiar plotlines, the paranormal aspect of the trilogy and the details you have to discover and put together to uncover the big picture. One of my favourite scenes is the one where Sofia encounters some of the people who knew Laura Mayfield and she begins to understand why the spirit chose her to come to Brighton and fight for Danny’s love. It’s really an emotional moment for both Sofia and the reader because past and present seem to meet through memories and meaningful objects for Laura, her family and old friends.

However, there is something I didn’t like. Though the love triangle is well-built and makes sense in Laura’s story, I don’t think that it was that necessary in Sofia’s story. I understand that, by meeting Jeff, Sofia deviates from the path the Lady asked her to take and thus the nightmares intensify and force her to take action. But I still didn’t like how Sofia swings back and forth between Danny and Jeff. She gives Jeff the wrong message and she makes the two guys jealous of each other. I know that both Sofia and Danny are pretty insecure and apprehensive about their relationship, but it felt a bit disappointing to see a love triangle be used as a plot device.

In the end, The Lady of the Pier trilogy triggers various feelings within the reader, ranging from heartbreak, sorrow, anger, disappointment, but also sympathy, love and hope. If you love romance novels and emotional rides, then this is a trilogy you will enjoy.

Sondaj: Ce ați dori să mai vedeți pe blog?

Dragilor, blog-ul meu crește pe zi ce trece și începe din ce în ce mai mult să ia forma proiectului pe care l-am gândit în primele luni ale anului acesta și care nu ar fi ajuns în stadiul actual fără feedback-ul și acțiunile voastre (prieteni, cunoștințe și cititori pe care încă nu îi cunosc personal). Ținând cont că au trecut aproape opt luni de când am decis să mă aventurez în acest spațiu virtual numit blogosferă și în necunoscut – mai ales în partea tehnică, de care nu aș fi știut dacă nu mă apucam de blogging – m-am gândit să mai extind conținutul de pe blog, pentru că mi-aș dori să descoperiți și latura mea creativă, nu doar cea critică și analitică.

Astfel, mi-a venit ideea să postez aici unele dintre poeziile pe care le-am scris în timpul liceului și facultății. Nu sunt bijuterii literare, însă le-am scris cu suflet și emoție, așa că ar fi păcat să nu vi le fac și vouă cunoscute. Deși se spune că trebuie să-ți faci blog bazat pe o anumită nișă, nu cred că m-aș abate foarte tare de la ceea ce scriu aici de obicei, pentru că aceste poezii își au și ele locul lor în această mare umbrelă a literaturii și a cărților. Aș putea să-mi construiesc un site doar pentru creațiile mele, însă nu îmi surâde ideea de a jongla cu două blog-uri, cel puțin deocamdată.

Pe lângă poezii, am mai cochetat și cu proza, însă, spre deosebire de creațiile lirice care se scriu mai ușor, poveștile mele au nevoie de „reparații” majore, pentru că la momentul respectiv nu cunoșteam noțiunile de bază esențiale pentru un scriitor începător ca schița/outlining, pentru dezvoltarea personajelor sau exerciții creative de tipul writing prompts. Așa că,  trebuie să învăț anumite tehnici pentru a-mi revitaliza vechile idei și proiecte de care încă mă simt atașată. Chiar zilele trecute m-am uitat peste povestioarele mele din liceu și m-a cuprins nostalgia pentru acea perioadă când scriam mai regulat și cu mai multă disciplină decât acum, fără a-mi fi teamă că greșesc.

Și dacă tot sunt la acest subiect al scrisului, care necesită multă muncă și disciplină, mai am nevoie și de îndrumare. Ținând cont că la noi nu sunt cursuri de scriere creativă în cadrul facultăților de litere, așa cum este în străinătate, cel puțin eu n-am văzut până acum; mai trebuie să mă informez și să citesc cărți de specialitate, publicate de profesori și autori care au trecut prin toate etapele procesului de scriere, de publicare și de promovare și care își împart experiențele cu scriitorii aspiranți sau debutanți în această intimidantă industrie de carte. Dacă sunteți și voi interesați de acest subiect, sunt sigură că vă va plăcea să citiți articolele, pe care le voi posta despre acele cărți și cât de eficiente mi se vor părea. Nu este nimic bătut în cuie, pentru că fiecare cititor sau scriitor are experiențe diferite pentru fiecare proces, dar câte o recenzie orientativă poate face diferența între o carte care v-ar putea ajuta sau nu.

De când am realizat acele interviuri cu Adela și cu Devika, mi-am dorit să mai iau anumiți autori și bloggeri la întrebări pentru a-i cunoaște mai bine, pentru a afla câte ceva despre scrierile și proiectele lor sau care sunt cărțile lor preferate. Sunt sigură că și voi vă doriți să mai citiți astfel de articole, unde eu sunt un simplu moderator, iar vedeta este respectivul autor sau blogger care își spune povestea pe scurt și ne dă anumite sfaturi sau sugestii despre procesul de scriere sau cărțile care l-au inspirat să devină un cititor avid sau un scriitor pasionat de ceea ce face.

Pentru cei împătimiți de concursuri sau giveaways, îmi doresc foarte mult să vă dau niște cărți în dar, pentru a vă mulțumi pentru vizualizări, aprecieri și comentarii. Atât pot face și eu pentru voi deocamdată ca administrator al unui blog nou. Singura problemă este că deocamdată pot trimite cărți doar în țară, așa că, din păcate, cititorii cu reședința în străinătate vor fi dezavantajați. Însă, cu timpul, voi rezolva și această problemă.

Am mai observat că vă plac sndajele pe care le-am postat, dar și articolul despre cum recenzez o carte, mai am câteva sugestii pentru voi: liste de cărți  bazate pe anumite teme cu explicații (vezi 4 Cărți pe care vreau să le citesc în această toamnă), discuții livrești  pe anumite teme sau ce cărți mi-am mai achiziționat/ce intenționez să dau din bibliotecă adică book haul-uri sau unhaul-uri, dacă vă place mai mult terminologia de pe Booktube. Nu îmi cumpăr multe cărți des pentru că mă așteaptă suficiente în bibliotecă sau pe cloud, însă aș putea să postez câte unul, în caz că se adună mai multe volume interesante.

În final, aș dori să vă consult cu privire la toate sugestiile de mai sus. Eu oricum aș vrea să le implementez pe fiecare în parte, pe viitor, însă, vă rog să votați în sondajul de mai jos ce v-ar plăcea să mai vedeți pe blogul meu. Vreau totuși să mă orientez cu privire la preferințele voastre pentru că părerile voastre contează.

Sondaj: Ce ați dori să mai vedeți pe blog?

View Results

Loading ... Loading ...

Vă mulțumesc că ați citit acest articol și vă doresc lectură plăcută!

Intimidating TBR Tag

Today, I’m in the mood to answer a popular tag that everybody seems to take part in on Booktube. I enjoy watching those videos because I’m curious to find out what intimidating books people have in their TBR piles and if there are any titles I can recognize. Before I start, I must add that this tag was originally created by Lindsey Ray.

1.What book have you been unable to finish?

One of the books I haven’t been able to finish is A Portrait of the Artist as a Young Man by James Joyce. I tried to read it when I was a senior in college, but it was so painstakingly slow and uninteresting that I couldn’t read more than a few chapters. However, I still want to give it another try in the future because people praised James Joyce for a reason and I might have missed the point the first time I read the book.

2.What book have you yet to read because you just haven’t had the time?

Anna Karenina by Leo Tolstoy is a huge book with many characters and plotlines, which would take a while to read and to fully digest.

3.What book have you yet to read because it’s a sequel?

I’m somewhat interested in reading a book entitled When a Scot Ties the Knot by Tessa Dare, which is a Regency Romance that was read and recommended by Sasha from abookutopia, and I found the premise very cute and romantic… so why not? The problem is that the book is the third in the Castles Ever After trilogy and I have to read the other two books before this one since they share the same setting and they embrace the theme of finding love and happiness. I enjoy reading different genres, but picking up a Romance every now and then is a heart-warming experience.

4.What book have you yet to read because it’s brand new?

Facets of Love created by Effrosyni Moschoudi is technically a new book or short story collection, but it’s not published anywhere aside from the author’s website.

5.What book have you yet to read because you read a book by the same author and didn’t enjoy it?

Don’t hate me, but I couldn’t get into Virginia Woolf’s To the Lighthouse and I still feel frustrated about it because the novel is very interesting, but it takes a lot of time to understand it. I felt very dumb when I read it because the plot was moving very slowly, there were many characters and the stream of consciousness confused my brain – at some point I didn’t know whose point of view was there and the one-page-long never-ending-sentences made my head spin. I would also like to read A Room of One’s Own or Woolf’s short stories, but I’m not sure if my mind is fully prepared for such a big challenge.

6.What book have you yet to read because you’re just not in the mood for it?

I want to read George Orwell’s Nineteen Eighty-Four because it’s an iconic dystopian novel everybody should read once in their lives. However, I never seem to be in the mood for it.

7.What book have you yet to read because it’s humongous?

Anything by Alexander Dumas, from The Count of Monte Cristo to The Three Musketeers will do.

8.What book have you yet to read because it was a cover buy that turned out to have poor reviews?

I rarely buy books just because they have pretty covers. I haven’t done this in a long while because reading the blurb or the first chapter is as important as the cover of a book.

9.What is the most intimidating book in your TBR pile?

Though it is not as big as The Count of Monte Cristo or Anna Karenina, Little Women by Louisa May Alcott is still a thick book, which requires a bit of commitment to read it and someday I will manage to experience it. I adored Jo in the movie and the fact that she becomes a writer in a time period when women weren’t allowed to write or they were writing under male pseudonyms, as the Bronte Sisters did in England, fascinates me.

10.Who do you tag?

Anyone who wants to do this tag can join in and leave their answers in the comments section.

Review: The Flow by Effrosyni Moschoudi

 

Book 2 of The Lady of the Pier

A WWII British drama

Title: The Flow

Subtitle: A WWII British drama

Author: Effrosyni Moschoudi

Genre: Paranormal Romance, Historical Romance

Year of Publication: 2015

Self-Published

Series: The Lady of the Pier

Rating: 5/5 stars

WarningThe Flow is the second book in The Lady of the Pier trilogy where every book is a sequel to the previous one. If you haven’t read the first book and you are interested in doing so, please return to my review after finishing it because this review contains spoilers from the first book.

In The Flow, Laura and Christian are back together again, but Ruth, Laura’s mother, is not willing to accept her daughter’s choice because she still hopes that Laura will marry someday a rich and influential man like Willard and not a poor peasant like Christian.  However, Ruth’s health declines and Charles jumps at the opportunity to get close to Laura again, according to his wicked plan. But Laura seems to be more mature and wiser than before, leaving her ambitions behind because she realises that her dream of being surrounded by rich people was just an illusion, which almost ruined her relationship with Christian and caused her a lot of trouble.

“The dreams she had initially held when she came to Brighton, to be part of the rich and fortunate crowd, had all stemmed from her mother. They had crept into her heart over the preceding years of hardship, like a poison (…). It was the same poison which had nearly made her lose Christian.” (p. 30)

Despite her mother’s discontentment, nothing made Laura happier and complete than being by Christian’s side. Unfortunately, she had to learn her lesson the hard way. We know that Laura is a hard-working woman, but she is also willing to sacrifice herself for the love of her nearest and dearest. For example, she skips classes at the society to take care of her mother, whose health is deteriorating rapidly. When Charles invites Laura to Lakeview Castle, she is somehow obliged to go, despite her gut feeling and Christian’s plea to refuse. But what Willard has in store for Laura is more than a private party; it’s a trap which will change the protagonist’s life forever. Some decisions are crucial without us knowing it and unfortunately, this is the case with Laura. Though this is just the second book of the trilogy, I think that her decision to go to Willard’s castle was like the first piece of domino that fell causing a chain-reaction of events which led to the end of this amazing story.

I rooted for Laura because she becomes a strong woman who learns how to confront Willard, despite all the misery and heartbreak he causes her. Trapped in a life she loathes, Laura turns to poetry and the few people she can rely on or love: Maggie, Paul, Meg, Ian, James and Freddie who is the apple of her eye. After what happened, it looks like Christian was right after all, but Laura can’t fix anything for now and even though she still loves Christian, he becomes nothing more than a memory to her due to the current state of affairs and Laura regrets her foolish mistake deeply.

“They’d both made wrong decisions. Some were down to misjudgement and others were due to pride and insecurity, not to forget the cruel hand of fate. (…) Fates had been cruel, and it was no use lamenting any longer.” (p. 140-141)

Charles is arrogant, manipulative, controlling and jealous because he doesn’t only plan to bring Laura back and force her into a loveless marriage, but he makes her life a living hell, especially after he has a sort of revelation about Freddie and he is still jealous of Christian who is out of Laura’s life for now. Yes, Charles is a despicable human being and a psychopath, but he also loves music and has a good taste for arts in general. That doesn’t make him more human though. If ruining the life of a kind and loving woman wasn’t enough, he also tries to make a profit after World War II breaks out by taking people’s pieces of jewellery in exchange for food.

This time, I enjoyed Laura’s story a little more than Sofia’s because of what happens to her in Willard’s castle and the consequences she has to endure. That certain event is narrated pretty vaguely, but it still made my hair stand on end when I read about it and I was very disgusted by Charles’ actions. I also think that Laura chooses the wrong man, not only because she fell into Charles’ trap, but she tried somehow to protect Christian from Charles’ quick-temper and extreme jealousy.

It’s really hard to judge Laura for her mistakes because any woman in her place living in that time period would have tried to save her reputation, which was something crucial in society’s eyes. Laura wants desperately to make everyone happy by neglecting her emotions and sacrificing her own happiness. But not everything is lost because Maggie remains Laura’s best friend who helps her cope with the miseries she endures every day from within and the outside world. Maggie is for Laura the shoulder to cry on, but also the bearer of hope. Even if Christian thinks that Maggie took sides, she cannot tell him the truth about Laura because she cares too much for her friend and respects her wish to keep the secret well-guarded. It’s a pretty delicate and complicated situation from which Laura doesn’t seem to find a way out.

“Maggie thought she was remarkably brave, the bravest woman she’d ever met. Life had only granted Laura happiness in tiny treat-size chunks while tossing pain at her by the bucket loads.” (p. 212)

In contrast to Laura’s complex and emotional story, Sofia’s almost looks like a cute contemporary romance, but this doesn’t mean that her story is uneventful. Sofia goes back to Athens and waits for her final year of studies to be over, in order for her to move to England for her Master’s Degree. In her spare time, Sofia writes letters to Loula back in Corfu and with Danny in Brighton, the cheeky lad she fell in love with. Sofia is still visited by the mysterious lady sometimes at night, but also during the day when Sofia reads her poems aloud. However, this doesn’t mean that the girl feels comfortable with this unusual presence. It becomes an obsession which she doesn’t want to share with a lot of people because she is afraid that they might think she is mad.

 “She felt her in her heart all the time now, yearning for her lost love and lamenting for past mistakes. (…) The Lady’s grief was overwhelming sometimes, making Sofia sad for no reason at all, especially at night when the world around her grew quiet and there were no distractions.” (p. 25-26 )

It’s really hard to cope with the longing you have for the one you love and Sofia knows that too well. But distance isn’t the only culprit to Sofia’s heartache. Danny seems to grow cold and doesn’t respond to her letters after a while. On the other hand, Loula makes remarkable progress in learning English, so she and Steve send each other letters back and forth, a perfect long-distance relationship Sofia would die for if I weren’t so hard to read Danny’s mind. Besides Danny’s silence, Sofia’s love for him is put to the test too when she meets another Brit who may want to steal her heart. The previous experiences that pulled Sofia out of her comfort zone made her more courageous, confident in herself, bold and more independent than before. These characteristics are reflected in her attitude towards her father because she is no longer afraid of him, but she’s determined to talk him out of his plans for her future and convince him that a Master Degree in Art and Design in Brighton is more suitable for her.

“It was all about taking the leap of faith. It said that the fear that stops us from doing what we really want is often not based on reality. We shape our fears in our heads, but things are so much easier than we think.” (p. 216 )

Besides the themes mentioned previously, there’s also the theme of war, which will also appear in the third book. Fortunately, for people like me who feel uncomfortable reading detailed descriptions of war scenes, this isn’t that kind of novel. The narrator just mentions a bit of context and certain events to help the reader get into the atmosphere of the novel, but they are not the main focal point of the story. Another interesting thing is that, despite the turmoil and the fighting, the story shows us that even during hard times, people still live their lives as normally as possible: they go to the cinema or are caught in an unhappy family life like Laura. Even if the war is seen through the women’s eyes waiting anxiously for news on the radio or letters from their husbands who are fighting on the battlefield, it’s still a heart-wrenching read.

Cum recenzez o carte?

Cam cu două săptămâni în urmă, Victor, un membru al grupului Goodreads România m-a invitat să particip la discuția deschisă de un alt utilizator al platformei despre cum se scrie o recenzie, care să-l determine pe potențialul cititor să-și dorească să pună mâna cât mai repede pe respectiva carte. Am citit postarea lu Gabriel sub formă de îndrumar și am regăsit anumite aspecte de care m-am lovit și eu, atât în calitate de cititor, cât și de reviewer, pentru că nimeni nu se naște învățat, nu-i așa?

Mai jos, voi scrie pe scurt cum decurge procesul meu de scriere al unei recenzii și voi enumera elementele cele mai importante care alcătuiesc o recenzie concisă și argumentată cu explicațiile necesare. Nu este un plan bătut în cuie, însă încerc să nu mă abat de la el pe cât posibil. Dacă fiecare carte este diferită ca gen și poveste (cel puțin în teorie), atunci și recenzia se pliază atât pe experiența lecturii cât și pe regulile genului respectiv. De exemplu, nu poți da foarte multe detalii dintr-o carte thriller sau din continuările seriilor, din motive lesne de înțeles. Mai este și factorul subiectiv despre care scrie și Gabriel, însă oricât de obiectiv ai vrea să fii, nu ai cum să te detașezi de propriile tale opinii și trăiri, pe care ți le-a provocat o anumită întâmplare sau un personaj prin acțiunile sale cumpănite sau nu.

Procesul de scriere al unei recenzii:

  • Procesul de scriere al unei recenzii începe cu notițele (care includ teme, personaje, evenimente, scriitură, greșeli gramaticale, citate, impresiile mele, etc) pe care le aștern într-un document în timpul lecturii și uneori acele însemnări devin un mic rezumat pentru că unele detalii se mai uită cu timpul și nu vreau să recitesc porțiuni întregi dint-o carte atunci când pregătesc recenzia pentru publicare.
  • După ce corectez, adaug/scot idei,  le mut dintr-o parte în alta și leg frazele în paragrafe pentru a avea sens, am în fața ochilor primul draft pe care îl mai recitesc, corectez și editez de câteva ori pentru a ajunge la un rezultat cât mai mulțumitor. Desigur, uneori îmi mai scapă câte o greșală, însă încerc să o remediez repede, chiar și după publicare.
  • Apoi, după verificarea tuturor elementelor specifice (titlu, subtitlu, detaliile despre carte, nota de la început sau disclaimer-ul, corpul textul,  termenii și ideile îngroșate, link-urile cu trimitere la alte recenzii, poza, categoria și etichetele), urc recenzia pe blog și o distribui în mediul online după publicare.

Așa cum Toni Morrison ne sfătuiește să scriem cartea pe care ne-ar plăcea să o citim, eu mă străduiesc să scriu recenzia pe care aș vrea să o citesc și care m-ar influența în alegerea unei cărți. Deși scriu recenzii de aproape patru ani de zile, sunt conștientă că mai am multe de învățat, atât în modul cum se analizează o carte la prima lectură, cât și felul cum ar trebui să arate o recenzie scrisă de un reviewer profesionist, însă până atunci cam așa arată (în mare) scheletul recenziilor mele.

Ce conțin recenziile mele:

  • Titlul recenziei alcătuit din termenul „recenzie”, titlul cărții și numele autorului pentru o mai ușoară găsire a recenziei pe blog sau pe motoarele de căutare.
  • Subtitlul și/sau numele seriei din care face parte volumul respectiv și bineînțeles detaliul privind locul cărții în serie
  • Detalii despre carte care îl pot face pe cititor să devină interesat de ea sau să decidă dacă preferă să se uite la un alt articol.
  • Titlul cărții.
  • Titlul original dacă este vorba de o traducere dintr-o altă limbă.
  •   Subtitlul.
  • Numele scriitorului sau ale scriitorilor dacă este vorba de o colaborare sau o antologie.
  • Numele traducătorului/traducătorilor.
  • Genul și subgenurile cărții, fie că este vorba de ficțiune, poezie sau non-ficțiune.
  • Anul apariției adică anul în care a apărut cartea pentru prima dată, cu excepția lucrărilor foarte vechi unde nu se mai știe când au fost publicate.
  • Anul apariției ediției citite și recenzate pentru că unii cititori sunt interesați de acest detaliu și poate doresc să caute/cumpere acel volum.
  • Editura, în caz că nu este vorba de un scriitor independent care își publică singur cărțile sau cazul în care cărțile au ajuns în domeniul public.
  • Colecția sau seria din care face parte cartea respectivă.
  • Rating-ul inspirat de Goodreads, însă uneori lucrurile se găsesc în zona gri, așa că jumătăți de steluțe pot fi adăugate sau scoase.
  • În disclaimer sau nota de început informez cititorii despre felul cum am primit cartea (de la scriitot pentru o recenzie/ newsletter/editură sau gratuit prin intermediul reducerilor), însă aceste aspecte nu-mi influențează recenziile oneste. În cazul continuărilor din serii, cititorii sunt rugați să revină după ce au citit cartea dinaintea volumului recenzat pentru a nu le fi stricată lectura. Dacă o carte prezintă conținut sexual sau violent, o menționa tot aici în disclaimer pentru a-i avertiza pe cititorii minori sau sensibili pentru a evita recenzia.
  • Introducerea de obicei conține anumite generalități despre carte. Eu nu prea scriu date despre autori cu excepția clasicilor, deoarece interviurile cu scriitorii contemporani par a fi mai potrivite pentru astfel de informații. Eu obișnuiesc să sar peste datele despre autori atunci când citesc recenzii pe alte blog-uri pentru că mă interesează în primul rând conținutul cărții, iar apoi cine a scris-o. În cazul recenziilor mai scurte sau al continuărilor seriilor, generalitățile și prezentarea subiectului pot fi găsite în același paragraf.
  • Corpul recenziei:

 O scurtă prezentare a cărții fără a deveni un rezumat: protagonistul, locul acțiunii, perioada istorică și/sau contextul în care a fost scrisă cartea (atunci când este cazul) și premiza ori intriga poveștii.

Temele și motivele care ies în evidență.

– O scurtă analiză a personajelor principale folosind exeple, citate și argumente pentru a ilustra anumite trăsături de caracter ale personalității lor, scopuri, dorințe, frici, modul de a relaționa cu alte personaje, etc..

Câteva idei despre felul cum se prezintă cartea: intrigă, descriere, atmosferă, scriitură și felul în care această lume imaginară (în cazul ficțiunii) m-a prins în mrejele ei sau, din contră, m-a făcut să mă detașez. Folosesc citate și argumente pentru a-mi susține punctul de vedere.

– Părerea personală și/sau prezentarea unei scene preferate cu citate și argumente

  • Concluzia recenziei. Recomand sau nu cartea? Uneori mai atașez un link spre un alt articol care poate fi legat de recenzie prin temă, autor sau prin pura menționare a titlului, așa cum se întâmplă în cazul tag-urilor. Mai pot pune câte o întrebare cititorilor pentru a-i antrena în discuții.

Cam așa arată ghidul meu de scriere al unei recenzii. Aș fi vrut să scriu și despre ceea ce nu îmi place la unele recenzii pe care le-am citit, însă acest subiect poate reprezenta un material bun pentru un alt articol. Dacă aveți nevoie de un ghid creat de profesioniști pentru scrierea recenziilor sau dezvoltarea unui blog a unei comunități online, aruncați o privire și peste The Essential Book Blog, care m-a ajutat să înțeleg mai bine ce înseamnă să fii reviewer.