Poezie: De ce noiembrie?

 

De ce noiembrie-i atât de-apăsător

cu nopțile-i de tartar,

în care fantomele amintirilor dansează în hore,

iar sufletul ți-e greu ca plumbul

și mintea-ți este încețoșată ca vremea de afară

și tu te simți nepriceput

la orice lucru ce ți se dă de făcut?

 

Când plouă și frunzele-s moarte,

mă simt ca bătrânul Bacovia,

trist și resemnat prin parcul solitar

cu arbori despuiați de podoaba lor,

 căci doamna-toamnă a luat cu sine

 ce a mai rămas din căldura verii,

și din frumusețea și strălucirea lui septembrie și octombrie,

cântate de poeții de-a lungul timpului.

 

Noiembrie, de ce ne sădești atâta tristețe și melancolie în suflet

cu ploile tale reci ca moartea,

care prevestesc o iarnă lungă și plictisitoare,

de parcă am deplânge și noi somnul Mamei Naturi?

 

Decât să mi se mai cuibărească frigul în oase și pustiul în suflet,

mi-aș dori mai degrabă să hibernez

și să mă trezesc la sfârșit de primăvară.

6 Comments Add yours

  1. Pur și simplu minunată! Toamna este adeseori comparata cu tristețea. Mie îmi place toamna. E speciala.

    1. Mă bucur foarte mult. Culmea e că a început și mie să-mi placă acest anotimp de câțiva ani încoace. 🙂 Este plin de melancolie și de mister. Este o perioadă propice pentru gânduri și idei noi.

      1. Să știi! Eu mereu mă simt mult mai în elementul meu când e toamnă afară.

        1. Deși îmi place foarte mult vara, mă simt cel mai bine primăvara când este călduț afară sau la începutul toamnei. Nu prea sunt prietenă cu ploaia și frigul. :))

          1. Primăvara, din punct de vedere al gradelor din termometru, este si preferata mea.

          2. Atât timp cât nu plouă. :))

Leave a Reply