Recenzie: Mistere venețiene de Kathryn Walker

Titlu: Mistere venețiene

Titlu original: A Stopover in Venice

Author: Kathryn Walker

Gen: Contemporary Romance

Anul apariției: 2008

Anul apariției acestei ediții: 2009

Editura Tritonic

Colecția Cașmir

Traducător: Vâlvoiu Iulian

Rating: 5/5 stele


De obicei sunt destul de sceptică atunci când vine vorba de cărți nou apărute, deoarece nu poți fi niciodată sigur dacă romanul pe care l-ai cumpărat a meritat sau nu banii și timpul tău. Totuși, în multitudinea de cărți de duzină, poți găsi, întâmplător sau nu, și cărți bune. Nu neapărat valoroase, dar plăcute ochilor și minții.

În această categorie se încadrează romanul de debut al scriitoarei și actriței americane de Broadway Kathryn Walker, Mistere venețiene (A Stopover in Venice), apărut în 2009 la Editura Tritonic, care ne îmbarcă într-o călătorie plină de mister, artă, reflecții îndreptate spre trecut – fie că este vorba despre trecutul protagonistei sau cel istoric – dragoste și, nu în ultimul rând, măreția și splendoarea Veneției.

Cornelia Everett este o tânără actriță de origine americană, care și-a dedicat viața în totalitate soțului ei Anthony, un muzician egoist, irascibil, încăpățânat și ironic. În ciuda sacrificiului ei, Anthony este mai interesat de cariera lui, Cornelia fiind o prezență neglijabilă. Dându-și seama că viața lângă Anthony nu îi mai aduce nicio satisfacție, Nel își ia bagajul și hotărăște să coboare undeva lângă Veneția, pentru a petrece un timp singură cu gândurile ei, a se plimba și, în cele din urmă, a se bucura de viață. Amintirile protagonistei legate de primul soț, care a decedat, la căsnicia eșuată cu Anthony sau la cariera actoricească au caracter autobiografic. Autoarea a fost căsătorită de două ori: prima dată cu scriitorul și actorul Douglas Kenney, iar a doua oară cu cântărețul James Taylor – o căsnicie nefericită, precum în cazul Corneliei.

După ce salvează un câine din mâinile unor copii răutăcioși, Nel intră în casa Contesei Lucrezia da Isola, adevărata stăpână a micuțului Leo, unde o echipă de restauratori, în frunte cu Matteo Clemente, încearcă să deslușească misterul unei fresce renascentiste descoperite în podul vechii case. Cornelia se împrietenește cu Signora Lucrezia, o bătrânică simpatică și stilată; se apropie de Matteo și se oferă să participe la dezlegarea misterului.

Treptat, apar tot felul de specialiști în istorie și artă, care găsesc câte o piesă a puzzle-ului prin intermediul documentelor vremii sau al altor indicii, aflate în anumite locuri din Veneția. De exemplu, prin intermediul unei traducătoare, iese la suprafață jurnalul înduioșător al unei tinere de 16 ani, care își relatează viața – alături de mama vitregă, tatăl și de frații ei – dar și povestea de dragoste dintre ea și pictorul Giorgione (Zorzi), care ticluia și versuri și cânta la lăută ca un adevărat Orfeu. Clara, acesta fiind numele fetei, este și ea talentată la pictură, astfel fratele ei Vicenzo o duce la atelierul lui Giorgione, care o apreciază de prima dată când o vede. Ne este povestit cu multă încântare episodul în care faimosul pictor o imortalizează pe tânără într-un portret, eveniment urmat de apogeul iubirii lor. Totuși, uneori lucrurile nu merg bine până la capăt; astfel, la Veneția izbucnește o epidemie de ciumă, iar Clara trebuie să rămână la o mănăstire de măicuțe, alături de alte tinere ce proveneau din pătura nobilimii. Din păcate, Giorgione este obligat să își continue proiectele artistice (dar și idila cu o prostituată pe nume Cecilia); pictorul moare cu câteva luni înainte de nașterea fiului său.

Dar acum să ne întoarcem la Nel, care începe puțin câte puțin să se descopere, să reflecteze la trecut, prezent și viitor, să își regăsească identitatea, să se îndrăgostească de Matteo și să își dea seama ce își dorește cu adevărat. Chiar dacă romanul are un final deschis, este lesne de înțeles din desfășurarea acțiunii, că protagonista își va urma inima și va alege să fie fericită.

Voi încheia prezentarea acestei cărți, recomandând-o celor îndrăgostiți de Veneția, fie că ați fost acolo sau nu, dar și celor care vor să o descopere. Kathryn Walker crează o atmosferă misterioasă și impresionantă, demnă de La Serenissima. Sunt inserate informații despre artă, istorie, tarot, care însă nu sunt atât de numeroase încât să plictisească cititorul. Romanul este echilibrat, nimic nu e prea mult sau prea puțin, personajele sunt plăcute, iar misterul frescei nu îți dă voie să lași cartea din mână. Personal, am avut senzația că mă plimb pe toate străduțele înguste, pe podețele de deasupra canalelor sau prin Piața San Marco alături de Nel și de adorabilul Leo.

 

Leave a Reply