Poezie: Când muzica moare

  Soarele dezmiardă parcul cel pustiu, Unde frunze moarte-n zborul arămiu Fac cortină deasă pentru o artistă Cu păr ca de flame – o violonistă.   Sub bărbia-i albă coardele vibrează, Sunete divine ceru-nduioşează, Iară astrul-rege picuri de-aur varsă Peste muziciana cu pasiune-aleasă.   Vânt de nostalgie prin copaci foşneşte, Visul melancolic sub pleoape domneşte…