4 Cărți pe care vreau să le citesc în această toamnă

În loc de un book haul, așa cum am văzut pe alte bloguri, am optat să scriu un scurt articol despre cărțile pe care vreau neapărat să le citesc în perioada următoare. Anul acesta am citit primele cărți ale unor serii care păreau interesante și volume primite pentru recenzie de la câțiva autori. Unele cărți au fost excelente, altele bune, iar câteva m-au dezamăgit. Acum, după ce am citit aproape toate cărțile primite, a venit timpul să întocmesc o mică listă de lecturi pentru această toamnă. Nu sunt noi apariții, însă mi s-a pus pata pe aceste patru cărți de ceva vreme și am așteptat cu mult entuziasm să le pot citi într-un final.

Mai jos voi menționa fiecare titlu, dar și motivul pentru care vreau să citesc volumele perspective.

*

Twentieth Century de Terry Deary, la fel ca restul seriei de cărți pentru copii Horrible Histories, relatează fapte și povestioare macabre sau scârboase din istorie, cu scopul de a-i distra și învăța pe copii istoria recentă sau îndepărtată a Angliei sau a lumii prin intermediul jocurilor și stilului plin de umor al autorului britanic. Deși aceste cărți se adresează cititorilor foarte tineri, eu ador această serie care mă amuză, mă relaxează și mă învață lucruri pe care nu le-am studiat niciodată la școală. Mă întreb ce lucruri noi voi afla despre fiecare decadă a secolului douăzeci?

The Mark of Zorro de  Johnston McCulley. După ce am frunzărit Zorro: Începe legenda de Isabel Allende, care m-a plictisit și dezamăgit deopotrivă, m-am gândit să citesc povestea originală a faimosului bandit din California. Dacă am început anul cu Zorro, firesc ar fi să îl termin tot cu el, nu-i așa?

Despre Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne am înțeles că este o carte sfâșietor de tristă despre cel de-al Doilea Război Mondial văzut prin ochii unui copil. Vă puteți închipui ceva mai dureros decât o astfel de perspectivă? Deși este o carte pentru copii, sunt sigură că povestea nu îi va lăsa indiferenți nici pe cititorii maturi. De când am citit trilogia The Lady of the Pier, tot mi-am dorit să mai citesc niște volume de ficțiune istorică, iar această carte mi-ar putea potoli setea de lectură în acest sens.

 

Munții înalți ai Portugaliei de Yann Martel se află printre cărțile menționate în sondajul postat cu ceva timp în urmă pe blog. Deși această carte nu prea a primit voturi, eu voi face o excepție de această dată și o voi alege înaintea Malalei pentru că îmi este dor de Lisabona, iar povestea mi-a trezit interesul în ultimul timp. Chiar sunt curioasă cum se vor lega toate misterele din această carte, a cărei acțiune are loc într-o țară care m-a fascinat prin frumusețea, istoria și muzica ei.

Deocamdată voi lăsa doar aceste cărți pe primele poziții ale listei mele de lecturi, deși sunt o sumedenie de alte titluri tentante, însă până le voi terima pe acestea, nu mă voi gândi mai departe.

Voi ce cărți ați citit din această listă? Cum vi s-au părut?

 

Recenzie: Zorro de Isabel Allende

Începe legenda

 

Titlu: Zorro

Subtitlu: Începe legenda

Titlu original: El Zorro

Subtitlu original:Comienza la leyenda

Autor: Isabel Allende

Gen: Aventură, Ficțiune istorică, Realism magic

Anul apariției: 2005

Anul apariției acestei ediții: 2006

Editura Humanitas

Colecția: Seria de autor Isabel Allende

Traducător: Cornelia Rădulescu

Rating: 2/5 stele

Eroismul este o ocupație prost plătită, care adesea duce la un sfârșit prematur, de aceea atrage atâția fanatici și persoane cu o fascinație maladivă pentru moarte. Există foarte puțini eroi cu inimă romantică și sânge iute. S-o spunem de-a dreptul: ca Zorro nu e nimeni.

Sunt numeroși autori cunoscuți pe care vreau neapărat să-i citesc, însă contează foarte mult prima carte aleasă, fiindcă impresia pe care ți-o lasă poate avea un rol decisiv asupra lecturilor tale următoare. Mai exact, dacă primul roman nu ți-a plăcut, este posibil să nu mai fii tentat să citești altceva scris de același autor. Astfel, pentru că încă nu mă încumet să citesc faimosul roman Casa spiritelor, am preferat să aleg o altă carte a Isabelei Allende, și anume Zorro: Începe legenda (El Zorro: Comienza la leyenda), un roman de ficțiune istorică publicat la noi în 2006 la Editura Humanitas și tradus în limba română de Cornelia Rădulescu.

Deși nu se știe cu exactitate cine a fost adevăratul bandit care l-a inspirat pe Johnston McCulley să-i dea viață celebrului personaj în anul 1919, ceea ce contează este popularitatea acestui Robin Hood al Lumii Noi, care a apărut în mai multe filme, cărți și cultura pop. Romanul scriitoarei chiliene, Isabel Allende, este un fel de prequel sau o biografie fictivă a legendarului personaj dinaintea povestirilor lui McCulley și încearcă să pună personajul într-o nouă lumină… sau cel puțin asta presupun că a fost intenția autoarei. Aici, Diego de la Vega nu este un nobil spaniol pur ca în versiunea bine-cunoscută, ci un metis, rodul iubirii Căpitanului Alejandro de la Vega cu războinica indiană Toypurnia.

De la maică-sa moștenise culoarea ochilor și firea rebelă, iar de la taică-său, membrele lungi, trăsăturile cizelate, eleganța naturală și setea de cunoaștere. Iar de la amândoi, o îndrăzneală impulsivă, vecină cu nebunia; nu se știe însă de unde moștenise grația jucăușă (…)” (p. 72)

Ținând cont că este vorba de o biografie, mă așteptam să aflu informații despre primii ani de viață ai lui Diego, despre părinții săi, despre prietenul său Bernardo, care i-a fost ca un frate și tovarăș de joacă, etc. Era firesc să apară și elemente de ordin istoric și politic despre Spania colonialistă, indienii persecutați și umiliți, mentalitățile vremii, Inchiziție și legende ale populației native. Din păcate, am avut niște surprize neplăcute, care m-au făcut să detest această carte și m-au determinat să nu o pot termina.

Deși ideea de a citi o biografie, fie și fictivă, a lui Zorro părea seducătoare la început, stilul predominant descriptiv și distant a omorât încetul cu încetul tot entuziasmul și elanul meu de cititor curios. Am simțit un exces de zel în a descrie și a explica fiecare colțișor sau fapt istoric, de parcă cititorul a trăit până acum sub o piatră și nu a auzit în viața lui de colonialism sau de Inchiziție. Pe lângă acest info-dumping, narațiunea a fost foarte distantă, povestită și nu „arătată”, iar prin aceasta îmi părea că observ personajele de sus, ca dintr-un elicopter, fără a le distinge foarte bine. Deși Diego de la Vega ar fi trebuit să fie personajul principal al romanului, naratorul nu a focalizat camera pe el așa cum ar fi trebuit, pentru că era ocupat să sară și să zăbovească prea mult în „curțile” altor personaje.

Îmi pare foarte rău pentru această carte, pentru că, așa cum am scris și în introducere, este primul roman al Isabelei Allende pe care l-am citit, însă nu a fost o experiență livrescă prea plăcută. Traducerea în limba română a fost foarte bună, informațiile istorice aveau rolul lor, dar au fost folosite în exces, iar povestea ar fi avut potențial dacă narațiunea n-ar fi fost atât de demonstrativă, explicativă și povestită.