Book unhaul de toamnă

După modelul Elenei, postez și eu primul meu book unhaul (sau ce cărți vreau să scot din biblioteca mea). La fel ca orice cititor împătimit, sufăr de problema spațiului, iar în ultimul timp, îmi este din ce în ce mai greu să găsesc suficient loc pentru cărțile noi, pe care le achiziționez. Din această cauză m-am gândit să mai fac puțină curățenie și să pun deoparte cărțile în stare bună, care, cel mai probabil, vor fii premiile viitoarelor concursuri de pe blog.

Nu voi vorbi foarte mult despre aceste cărți, pentru că am citit doar una dintre ele, iar pe celelalte nici nu am avut curiozitatea sau imboldul să le deschid; nu pentru că ar fi cărți rele, ci pur și simplu sunt alte titluri care mă atrag mai mult. În afară de două volume, pe care știu cum le-am primit, restul stau de atât de mult timp în bibliotecă, încât nu mai știu cum au ajuns acolo. Unele sunt cărți scrise de autori români precum Mircea Cărtărescu, Aurora Liiceanu sau Dan Puric, iar vreo trei de către autori străini.

Cât privește celelalte două cărți, George the Orphan Crow and the Creatures of Blossom Valley scrisă de Helen Fox și Mai presus de timp de Jude Deveraux, știu cum au ajuns în posesia mea. Pe George l-am primit pentru recenzie de la autoare, însă nu mi-a plăcut foarte tare din cauza intrigii dezlânate care ajunge într-o zonă ciudățică, iar personajele sunt destul de slab conturate. Însă, sunt sigură că alte persoane își doresc să încerce această carte. Trebuie doar să vină momentul oportun pentru a-l lăsa pe George să zboare la noul său destinatar.

Mai presus de timp de Jude Deveraux a fost inițial cartea unei prietene de familie, care nu a mai citit-o, iar eu m-am oferit să salvez acest volum de la o sentință cruntă. Deși îmi place să citesc uneori romane de dragoste, în cazul acestei cărți, nici prezentarea de pe spate, nici formatul ei nu m-au îmbiat să o deschid și să explorez măcar câteva pagini din ea. Pot spune doar că nu este genul meu de romance. Totuși știu că anumite cititoare care mă urmăresc sunt amatoare de astfel de romane, așa că se vor bucura când vor vedea această carte ca premiu într-unul din concursurile viitoare.

Cam asta am avut de spus în această postare. Până data viitoare, citiți ceea ce vă place!

Recenzie: Chiriaș la Cluj de Marius Oliviu Iacob

Fiziologii extrase dintr-un jurnal

 

Titlu: Chiriaș la Cluj

Subtitlu: Fiziologii extrase dintr-un jurnal

Autor: Marius Oliviu Iacob

Gen: Literatură română contemporană, Umor

Anul apariției: 2016

Școala Ardeleană

Rating: 2/5 stele

Notă:  Am primit această carte în format electronic de la autor în schimbul unei recenzii oneste! Îi mulțumesc domnului Marius Oliviu Iacob pentru exemplarul trimis!

Deși am primit romanul Chiriaș la Cluj de la autorul său, Marius Oliviu Iacob, pentru recenzie încă de astă vară, recunosc că am cam stat să deliberez dacă să onorez această promisiune sau nu. Cu riscul de a strica lanțul de recenzii pozitive ale celorlalți cititori, mărturisesc că mi-am cam prins urechile cu această carte, pentru că a fost o lectură foarte confuză. Inițial, mi s-a părut interesant faptul că romanul a avut drept sursă de inspirație poezia Balada chiriașului grăbit  scrisă de George Topârceanu, însă ceea ce am citit m-a dezamăgit.

Hipolit Sterea este protagonistul acestui roman experimental. Personajul nostru este proprietarul unui modest apartament cu terasă din Cluj, însă salariul mic de la editura la care lucrează îl împinge să-și închirieze locuința cu scopul de a face rost de bani, în vederea amenajărilor pe care și le dorea. Astfel, Hip, la rândul lui se mută cu chirie, într-o zonă mai centrală. Am spus mai sus că este un roman experimental, sau cel puțin așa l-am perceput eu, deoarece nu are o intrigă sau un fir narativ concret, pe care să-l urmărești. Nu. Ne este prezentată viața de zi cu zi a lui Hip cu rutina, micile mizerii și neajunsurile traiului din provincie.

Legăturile dintre lumea ficțională și cea reală, ele se rup, și simți că vrei să pleci. Descoperi că „locul” sau poziția ta nu erau chiar așa cum ți-ai imaginat tu. Și apoi, chiar despre motivație-i vorba: ești mai prezent și mai motivat când schimbi locul – totul e nou.” (p. 9)

La prima vedere, Hip mi s-a părut genul artistului ratat, care aspiră la meseria de scriitor, însă, fie că se autolimitează, fie că îi este îngrădit talentul de către societatea în care trăiește. Cu toate acestea, scrie povestioare amuzante pe Catchy.ro, dar și postări despre imobiliare pe blogul său. Deși Hip încearcă să fie profund, eu nu am putut stabili o legătură cu el. Chiar dacă protagonistul are o filosofie proprie de viață, eu nu am simțit nimic pentru el sau pentru celelalte personaje, care mi s-au părut slab conturate și nu foarte interesante. Poate că această indiferență a mea față de poveste este cauzată și de lipsa intrigii sau a unor elemente care să-mi capteze atenția. În această carte apar și niște micro-istorisiri de-ale lui Hip împletite în poveste, cărora însă le-a lipsit sarea și piperul, la fel ca și în cazul personajelor.

Deși au fost trimiteri la literatură, precum faptul că Hip voia să scrie o piesă de teatru despre George Topârceanu și Otilia Cazimir, la fel ca poeziile care apar în text, nu au fost situate pe prim plan pentru a mă motiva să citesc romanul de la un capăt la altul. Nu este greu de ghicit că atât Hip, cât și prietenul său Oli sunt fațete ale autorului deoarece în roman sunt menționate site-urile pe care însuși Marius Oliviu Iacob scrie; astfel, găsim în text anumite elemente autobiografice. Cât privește orașul Cluj, din păcate, nu pot confirma sau infirma veridicitatea descrierilor cartierelor clujene, deoarece nu am vizitat acest oraș până acum.

Ceea ce mi-a plăcut însă, a fost scrisul corect, fie el și sub forma vorbirii moderne, stilul jurnalistic al naratorului și unele glumițe și ironii care chiar m-au făcut să râd. Romanul are caracter metaliterar deoarece Oli (naratorul) ne prezintă viața obișnuită și lipsită de evenimente notabile a lui Hip, iar noi suntem părtași la scrierea acestui roman care nu se conformează niciunei reguli a romanului tradițional. În rest, m-am simțit de multe ori confuză în timp ce citeam dialogurile, pentru că nu izbuteam să diferențiez întotdeauna vocile personajelor.

În final, îmi este greu să mă pronunț dacă acest roman nu a fost pe gustul meu sau pur și simplu nu l-am înțeles. Poate că acei cititori care locuiesc sau care iubesc Clujul, vor înțelege mai bine povestea proprietarului devenit chiriaș.

Recenzie: Amor Intellectualis de Ion Vianu

Romanul unei educaţii

 

Titlu: Amor Intellectualis

Subtitlu: Romanul unei educaţii

Autor: Ion Vianu

Gen: Non-ficțiune, Literatură română contemporană, Memorialistică, Autobiografie

Anul apariției: 2010

Editura Polirom

Colecția: Fiction LTD

Rating: 3/5 stele

Romanul lui Ion Vianu, Amor intellectualis (Romanul unei educaţii), apărut la Editura Polirom în 2010 și reeditat în 2011, este o carte cu caracter autobiografic şi poate fi considerată un bildungsroman, fiind evocat destinul protagonistului din perioada copilăriei până la maturitate. Copilăria autorului a fost marcată de prezenţa unor prieteni şi a unor discipoli ai tatălui său, criticul Tudor Vianu, cum ar fi Edgar Papu, care obişnuia să aprindă lumânarea din vârful bradului de Crăciun, Dan Barbilian (Ion Barbu), Matei Călinescu, Camil Petrescu și alții.

Prezenţa lui Tudor Vianu este marcată prin iniţiala T, iar autorul îşi reaminteşte discuţiile despre literatură, filosofie, muzică, în special a lui Enescu, discuții purtate atât în casa din Bucureşti cât şi în cea de la Zamora.

În perioada adolescenţei apar primele căutări intelectuale, evocă primele întâmplări legate de petreceri, de excursii, de audiţii muzicale şi primele experienţe erotice. Instaurarea regimului comunist, care a adus cu sine răsturnarea valorilor în societatea românească, îl determină pe Ion Vianu să renunţe la facultatea de filologie deoarece şi-a dat seama că nu poate împărtăşi ideile proletare. El optează pentru meseria de medic, considerând că aceasta este o profesie ce-i va oferi şansa de a trăi demn, chiar și într-un regim dictatorial.

Cartea este alcătuită din patru capitole ample, stilul este rafinat, textul abundă în expresii latinești și germane și sunt redate poezii în alte limbi. Sunt amintiţi mari filosofi ai lumii, precum Nietzsche, Schopenhauer sau Kant. În capitolul trei apar numeroşi termeni medicali şi se face referire la mari nume din medicina mondială.

În concluzie, Amor intellectualis nu este o carte pe care aș recomanda-o oricui. De ce? Din cauza informațiilor și a cunoștințelor literare, filosofice și medicale dense. Dacă nu aveți o anumită vârstă – de preferat peste 20 de ani – și un bagaj intelectual destul de vast,  nu garantez că veți înțelege sau veți rezista până la ultima pagină. Dacă ne-am uita doar la numărul de pagini – mai mult de 400 – am considera-o o provocare pentru timpul nostru limitat. Dar, dacă privim mai departe, realizăm că timpul va fi investit cu folos.