Recenzie: Ciuleandra de Liviu Rebreanu

Titlu: Ciuleandra

Autor: Liviu Rebreanu

Gen: Psihologic, Realism

Anul apariției: 1927

Anul apariției acestei ediții: 2013

Editura Gramar

Colecția: Capodopere ale romanului românesc

Rating: 5/5 stele

Așa cum am menționat în A Song Title Book Tag, Ciuleandra este una din cărțile mele preferate – am citit-o de trei ori, la diferență de câțiva ani, însă de fiecare dată am simțit că descopăr ceva nou sau văd evenimentele dintr-un alt unghi. Deși Liviu Rebreanu a scris numeroase romane pe teme sociale, eu mă simt mai atașată de această scriere de întindere relativ mică, în care se observă interesul autorului pentru studierea psihicului uman prin intermediul unei proze de introspecție. Romanul Ciuleandra a apărut în 1927, însă inițial a fost notat sub forma unei nuvele intitulată Nebunul, așa cum declara însuși autorul.

În Ciuleandra se găsesc următoarele teme: tema alienării individului, drama personală, degradarea morală a tinerilor din lumea bună şi implicaţiile pe care le au acestea asupra psihicului protagonistului, care au ca rezultat final crima. Constantin Cubleşan, în prefaţa unei ediții mai vechi, spune că firul narativ al romanului urmăreşte în detaliu destinul şi decăderea eroului, iar mobilul crimei trebuie căutat în regulile impuse de Policarp Faranga fiului său. Ca o ironie a sorţii, impunerea de către bătrânul Faranga a simulării nebuniei, va declanșa cu adevărat boala mentală a fiului.

Pe scurt, romanul se deschide cu scena violentă, în care Puiu Faranga, fiul fostului ministru de justiţie Policarp Faranga, îşi ucide soţia, pe frumoasa şi melancolica Madeleine. După aflarea faptei, tatăl pune la cale un plan pentru a-şi salva fiul de închisoare. El îl obligă pe Puiu să simuleze nebunia pentru a fi internat într-un sanatoriu de boli psihice, la care Policarp avea relaţii, unde Puiu urma să fie ţinut sub observaţie şi de unde se presupune că ar fi obţinut un certificat, potrivit căruia tânărul nu ar fi fost în deplinătatea facultăţilor mentale la momentul săvârşirii crimei. Însă, în locul doctorului pe care îl cunoștea, Policarp îl găsește pe doctorul Ion Ursu, o persoană integră, fapt care stârneşte îngrijorarea bătrânului Faranga, că nu va obţine rezultatul scontat şi hotărăşte să demareze formalităţile pentru mutarea lui Puiu în alt sanatoriu.

În timpul consultaţiilor, Puiu îi mărturiseşte doctorului că nu ştie de ce şi-a omorât soţia. El îi povesteşte cum a cunoscut-o pe Mădălina: într-un sat din judeţul Argeş, la jocul numit Ciuleandra. Îi relatează despre cumpărarea, adopția și rafinarea fetei în pensioane străine pentru a o pregăti în vederea intrării în înalta societate bucureșteană și pentru căsătoria forțată cu Puiu. După ce anumite secrete ies la iveală, starea psihică a protagonistului, și așa fragilă, se degradează și mai tare, până la punctul fără de întoarcere. Finalul romanului este oarecum așteptat, deși mă șochează de fiecare dată și îmi amintește de catharsisul aristotelian din Poetica.

Până la momentul internării în sanatoriu, Puiu Faranga niciodată nu şi-a pus problema de a se autoanaliza, deoarece el punea preţ doar pe plăcerile vieţii, așa cum se întâmplă cu idul freudian. Rămas orfan de mic, protagonistul a fost sufocat de dragostea tatălui şi a mătuşii Matilda. Astfel, el încă este tratat ca un copil de către cei doi, chiar şi la vârsta de 30 de ani. Fără a da prea multe detalii, observăm efectele devastatoare ale personalității dominatoare a bătrânului asupra fiului său, de la decizia împrospătării sângelui familiei, determinându-l pe Puiu să aleagă drept soţie o ţărancă, până la impunerea așa-zisei nebunii și internarea în ospiciu, pentru a scăpa de închisoare. Astfel, Policarp Faranga nu a lăsat personalitatea lui Puiu să se manifeste, să ia propriile hotărâri şi să fie responsabil, creând complexul lui Oedip. Însă în lipsa mamei, „Puiu proiectează asupra imaginii interiorizate a tatălui întreaga încărcătură emoţională, de tip pasional, care caracterizează îndeobşte legătura primară cu mama. Eul său adoptiv este astfel condamnat să rămână imatur”, după cum remarca Liviu Maliţa în Alt Rebreanu. Tot din perspectivă freudiană, Policarp este întruchiparea supraeului, deoarece el nu era afectat de crima în sine, ci de consecințele pătării numelui familiei sale.

În perioada şederii în sanatoriul doctorului Demarat, Puiu Faranga trece de la stadiul de negare a crimei și a morții Mădălinei la analiza propriilor trăiri, care va avea ca rezultat autocunoaşterea protagonistului. Puiu încearcă să scape de povara vinovăţiei, inventând tot felul de scenarii, dând vina pe predispoziţia sa ereditară de a ucide și găsind țapi ispășitori în rândul celorlalte personaje. Deși protagonistul are anumite idei confuze, halucinații și obsesii, nu își poate explica de ce și-a omorât soția, însă personajul care îl ajută pe Puiu să rememoreze trecutul este doctorul Ion Ursu. În faţa lui, mărturisirile făcute de pacient pot fi considerate adevărate piese de puzzle, care vor duce la dezlegarea enigmei crimei.

Ar mai fi foarte multe lucruri de spus și de analizat, fie psihanalitic, fie hermeneutic, însă intenția mea este să vă invit la lectură, în caz că nu ați citit deja cartea. Romanul este ușor de parcurs, narațiunea este la persoana a treia, personajele sunt bine conturate și dau impresia de veridicitate, ca în orice scriere realistă. Pe mine mă fascinează de fiecare dată treptele nebuniei lui Puiu, de la prefăcătoria impusă de tată, la alienarea propriu-zisă și la finalul care trezește deopotrivă milă și/sau groază în cititor.

A Song Title Book Tag

Hello, dear readers! A few days ago I was browsing through my newsfeed when I found an interesting book tag that I wanted to share with you. There are 10 song titles and you have to choose a book you’ve read to match a certain criterion. Here is my list of books and my argumentation for each criterion.

1. Guns N Roses “November Rain”

 Pick a book with a sad/tragic ending

Dumnezeu s-a născut în exil/ Dieu est né en éxile/ God Was Born in Exile by Vintilă Horia. Though it is an apocryphal journal of Latin poet Ovid’s exile on Scythian shores, the writing style is so intimate and poetic that it makes you empathise with Ovid’s suffering, longing for Rome and long-term journey to self-awareness. I won’t say how the novel ends, but it left a bitter taste in my mouth.

2. Queen “Another One Bites The Dust”

 Pick a book with a lot of killing in it

Song of Roland/ La Chanson de Roland as any ancient or medieval epic, it has betrayal, hatred, a lot of violent scenes and killings in it. After reading the first half of the book, you feel as if you could sense the smell of death.

3. Britney Spears “Oops I Did It Again”

 Pick a book you’ve read more than twice

Ciuleandra by Liviu Rebreanu is definitely one of my favourite books. I’ve read it three times and I’m sure I could never get tired of it, due to the social, psychological and pathological issues tackled in this novel. It is also fast paced, so it won’t take long to explore it.

4. Pink Floyd “Wish You Were Here”

Your most anticipated book

I don’t have a most anticipated book because there are many classics and genre fiction books I want to read. However, I would like to explore someday The Clash of Civilisations by Samuel P. Huntington which deals with conflicts between the Western and Eastern World, their cultures and beliefs in post-Cold War era.

5. Florence and The Machine “No Light No Light”

 Pick a book that was just so bad you’d like to lock it away in a dark corner and never look at it ever again

Basmul Prințesei Repede-Repede by Emil Brumaru and Veronica D. Niculescu is a book I would definitely lock away because it had puerile erotic content mixed with fairy-tale-like adventures. I’m sure that the poet and the writer tried to create something out of the ordinary due to the alternation of poetry and prose, but this experience was a waste of time for me.

6. Skylar Grey “Final Warning”

Pick a book with a kickass protagonist you wouldn’t want to piss off

Wuthering Heights by Emily Brontë has a badass protagonist with whom you wouldn’t want to mess. Heathcliff is loyal to the ones he loves, but if his trust is shattered to pieces, he becomes obsessive, revengeful and merciless. Though Heathcliff is sometimes cruel and heartless, he is one of my favourite male characters.

7. My Chemical Romance “I’m Not Okay…I Promise”

Pick a book that deals with a hard topic

Disgrace by J.M Coetzee is a novel that deals with serious topics such as the post-apartheid era in South Africa, the vulnerable state of women in a male-dominated society, rape, violence and racism.

8. Linkin Park “Breaking the Habit”

Pick a book that you read that was outside your comfort zone but you still enjoyed

The Satyricon by Petronius it’s a book out of my comfort zone not because of the sexual and LGBTQ content, but because it shows the how elder masters used teenage boys as their sex slaves and little girls are ‘initiated’ in becoming priestesses in Priapus’ Temple. However, overall the book is hilarious and sometimes grotesque in a manner that inspired Rabelais’s works.

9. Troye Sivan “Happy Little Pill”

Pick a book that makes you happy

Pride and. Prejudice by Jane Austen is an enjoyable book about an important problem that kept the minds of girls and of their parents preoccupied for centuries – marriage. Yes, this novel makes me happy that I didn’t live in that era. Well, besides that, what can be funnier than a love-hate relationship à l’anglais?

10. Ladyhawke “Dusk Til Dawn”

Pick a book that you read in one night/one sitting

Confessions of An English Opium-Eater by Thomas de Quincey was also a book out of my comfort zone, not so much for its theme, but because of the erudite writing style mixed with Latin and Greek terms. Though the beginning was not too appealing, the protagonist’s journey from addiction to recovery and the depictions of his hallucinations kept me reading for hours and hours – from dusk to dawn and beyond.

How would your list look like? Feel free to write it in the comment section below.