The Name Game Book Tag

Pentru postarea de astăzi m-am gândit să aleg un tag pe care l-am găsit mai de multă vreme online, atât pe unele blog-uri, cât și pe Booktube. Acest tag se numește The Name Game Book Tag și a fost creat de KimberleysBookNook. Tot ce trebuie să faceți este să atașați câte un titlu de carte citită sau achiziționată care să se potrivească fiecărei inițiale a numelor voastre. Ca să fiu sinceră, nu am fost sigură dacă voi găsi titluri potrivite pentru fiecare literă a numelor mele, însă, până la urmă, am izbutit să creez o listă cu cărți care înseamnă ceva pentru mine.

AAmor Intellectualis de Ion Vianu este o carte autobiografică presărată cu informații culturale și istorice, personalități ale culturii române interbelice și limbaj erudit care necesită multă atenție din partea cititorului. Sunt sigură că o voi înțelege mai bine cu cât voi înainta în vârstă. Am ales-o pentru că aceasta a fost a doua sau a treia carte căreia i-am scris o recenzie,

L La țigănci de Mircea Eliade este una dintre cărțile mele preferate scrise de acest  excepțional autor român. Stilul plin de suspans, paranormalul care contrastează cu banalitatea vieții de zi cu zi și episoadele pline de mister prin care trece Gavrilescu în casa țigăncilor, m-au făcut să ador această nuvelă încă din liceu.

IIubirea a spus de Jalaladin Rumi este primul volum de poezie mistică sufită pe care l-am citit și care m-a făcut să văd viața într-un mod diferit. De la această lectură încoace, Rumi a devenit poetul meu preferat.

NNotre-Dame de Paris de Victor Hugo nu mi-a plăcut la fel de mult ca musical-ul, însă a fost o lectură interesantă care m-a pus pe gânduri cu privire la religie, identitate, mentalitate, istorie etc. Îmi doresc să o recitesc pentru a-i scrie o recenzie detaliată.

AAucassin et Nicolette este o parodie care răstoarnă toate stereotipurile medievale, atât literare, cât și sociale. Deși nu este o capodoperă, este o cantafabulă amuzantă.

*

AAntigona de Sofocle alături de celelalte două piese de teatru din așa-zisa trilogie a familiei lui Oedip mi-au trezit dragostea pentru literatura antică. Citiți Antigona pentru a descoperi o femeie puternică pentru care datoria este mai presus de propria-i viață.

NThe Necklace of Goddess Athena de Effrosyni Moschoudi este un roman fantastic în care zeii coabitează cu oamenii de rând și le trimit semne pentru a-i ghida către adevăr. Phevos și Daphne sunt aruncați în Atena zilelor noastre pentru a descoperi anumite secrete de familie și pentru a regăsi colierul Zeiței Atena dăruit tatălui lor.

DDavid Copperfield de Charles Dickens este prima carte despre care am știut că îmi va plăcea chiar și înainte să o citesc. Dickens are talentul de a-ți zdrobi sufletul prin relatarea copilăriei triste a lui David și maturizarea sa treptată cu toate greutățile și micile bucurii care vin să îi modeleze personalitatea.

RThe Rocker Who Holds Me (The Rocker) de Terri Anne Browning este o poveste de dragoste contemporană plină de dramă, suferință, gelozie, dar și prietenie și dragoste cu o protagonistă care are grijă de cei patru membrii ai trupei Demon’s Wings atât ca  manager, cât și ca o soră, fiind recunoscătoare pentru că acești bărbați i-au salvat viața cu mulți ani în urmă. Cum va reuși Ember să-și facă sentimentele cunoscute față de Nik, solistul periculos de atrăgător al formației?

EEscape from Sudan (Lust, Money & Murder) de Mike Wells este, din punctul meu de vedere, cea mai bună carte a seriei Lust, Money & Murder. De ce? Pentru că te ține în tensiune de la început până la sfârșit, iar tu nu poți să-ți dezlipești ochii de pe pagini sperând că Elaine Brogan și celelalte personaje vor supraviețui atacurilor extremiștilor, vremii neprielnice și animalelor salbatice care le ies în cale. De când am descoperit această serie thriller de spionaj, nu o mai pot lăsa din mână; mai mult, a devenit o „plăcere vinovată” pentru mine.

EThe Ebb (The Lady of the Pier) de Effrosyni Moschoudi este prima carte din trilogia scriitoarei din Grecia menționate mai sus, unde două povești aparținând unor epoci istorice diferite se împletesc frumos într-o poveste de dragoste paranormală cu acțiunea atât în Insula Corfu, cât și în Brighton, Regatul Unit. De ce Sofia este vizitată în vis de o doamnă îmbrăcată în negru, care recită versuri pe ponton în fața valurilor întărâtate de furtună? Citiți și veți afla sau așteptați recenzia primei cărți.

AAmintiri din copilărie de Ion Creangă este una dintre cele mai frumoase cărți românești pentru copii care fascinează cititorii atât prin limbajul neaoș și savuros al autorului, cât și prin pățaniile lui Nică, pe care, din ce în ce mai puțini copii le înțeleg.


În încheiere, voi eticheta câțiva bloggeri și vloggeri, însă oricine este invitat să-și alcătuiască propria listă și/sau să posteze răspunsurile sau link-ul către blog-urile sau videoclipurile personale mai jos. Sunt curioasă să aflu ce ați ales. Așadar, etichetez următorii bibliofili: Elena de la eLitere.ro, Adela de la Vanilla Moon Books, Anca de la Anca și cărțile, Geo de la Just Reading My Books, Tyna și Oliviana de la Delicatese Literare și Robert de la Lectură și ceai.

 

Sondaj: Ce carte îmi recomandați să citesc?

Dragilor, am stat și tot m-am gândit ce pot să mai scriu pe acest blog, pe lângă recenzii și tag-uri, fără însă a devia de la subiectele livrești cu care v-am obișnuit. Astfel, mi-a venit ideea să creez un sondaj alcătuit din câteva opțiuni sau, mai bine zis, titlurile cărților, pe care vreau neapărat să le citesc sau să le recitesc, însă nu sunt foarte sigură cu ce să încep. Momentan, mai am vreo trei cărți străine începute, dar după The Lady of the Pier, tare îmi doresc să mai citesc o carte sau două în limba română pentru că niciodată nu strică să mai alternezi limbile, formatul cărților sau dispozitivele pe care citești.

Așadar, dacă doriți să îmi dați o mână de ajutor, votați una sau mai multe dintre variantele de mai jos și scrieți un comentariu în care să îmi spuneți de ce recomandați o anumită carte și/sau ce v-a plăcut la ea. Sondajul va rămâne deschis votului atât timp cât vor rămâne cărți necitite în listă. Vă doresc tuturor lectură plăcută!

 

Ce carte îmi recomandați să citesc?

View Results

Loading ... Loading ...

 

Social Media Book Tag

Social Media becomes more and more part of our everyday life whether we like it or not. Nowadays, it’s really hard to picture our lives without it or the Internet as a whole. A while, my friend Elena from eLitere.ro posted her answers for the Social Media Book Tag which combines two things I enjoy: social networks and books, which were made to go hand in hand in my world. Without further ado, here are my answers for this fun little book tag.

Twitter – Your favourite shortest book

Well, that’s a bit tricky because my favourite books are not so short, but I’m going to say La țigănci by Mircea Eliade, which is translated into English as With The Gypsy Girls. It’s a paranormal novella that has elements of magic realism and it’s basically the story of a poor piano teacher named Gavrilescu who lives a plain and unfulfilled artistic life, but deep inside he longs for adventure and he is drawn to a mysterious house where strange things happen and times flows differently. This is one of my favourite works of Romanian literature and I would recommend it to any bookworm out there because Eliade was a great writer.

Facebook – A book everybody pressured you into reading

Of all the recommendations I get from my family, friends and acquaintances, the book one of my mum’s friends insists that I should read is Isabel Allende’s The House of The Spirits. I would gladly read it if it weren’t for two reasons: I’m not very fond of family sagas in general and the second reason is that I read Zorro which is written by the same author and I didn’t like it because the story drags a lot and it was a painful read.

Tumblr – A book you read before it was cool

To be honest, I’m quite the opposite. I watch many booktubers, so I know what’s cool or trendy, but I prefer to go my own way and read a book because I’m interested in it, not because everyone else reads it. There are a few popular books I would like to try, but they aren’t on my top priority list for now. I own enough books to keep me entertained for the following years and I’ve signed up to some author newsletters to be noticed about their newest releases.

MySpace – A book you don’t remember whether you liked or not

I don’t think such a thing ever happened to me. I might forget the name of the characters or parts of the plot, but I usually remember if I read a book or not, even if I hated it.

Instagram – A book that was so beautiful you had to instagram it

I don’t have an Instagram account, but I like to look at other readers’ bookstagrams. For me, every book is beautiful in its own way, so I don’t have an answer for this one. However, I’m going to take photos of the books I own for my book reviews and other tags.

Youtube – A book you wish would be turned into a movie

I would like to see Lust, Money & Murder by Mike Wells turned into a blockbuster or into a TV/Netflix series because it’s an action-packed espionage thriller full of suspense, twists, criminals and a badass female Secret Service agent. What else can you ask for? Even the series has a resounding title begs to be printed on a movie poster or to appear in a movie trailer.

Goodreads – A book you recommend to everyone

Hmm. there are a few novels I love to death, but I’ll switch to poetry now and recommend The Essential Rumi by Coleman Barks because his poems are spiritual, they make you question everything you did in life and you become aware that less is more. I know that this isn’t a book for everybody out there, but Rumi is my favourite poet of all time and it will be very difficult for anyone else to take his place.

Skype – A book with characters that you wish you could talk to instead of just reading about

Now this one is actually easy because I would like to meet any character from Effrosyni Moschoudi’s novels The Necklace of Goddess Athena and The Lady of the Pier which is actually a trilogy I’m currently reading.  I would like to meet and hang out with Phevos, Ksenia, Daphne or Manos because I’m obsessed with myths and Greek culture and civilisation. Plus, they are kind and hardworking youngsters from whom I have a lot to learn.

If you’ve enjoyed this article, like or share it with your friends and if you want to play along, feel free to leave a comment with your answers or if you already have an article or a video response, please leave the link to your blog or video below. I would be more than happy to take a look.

Recenzie: La țigănci de Mircea Eliade

Titlu: La țigănci

Autor: Mircea Eliade

Gen: Paranormal, Realism Magic

Anul apariției: 1962

Anul apariției acestei ediții: 2006

Editura Cartex 2000

Rating: 5/5 stele

De ceva timp, am avut un chef nebun să citesc ceva de Mircea Eliade, însă după atâtea romane în limba engleză mi-a venit ideea de a reciti nuvela fantastică La țigănci,  pe care am văzut-o într-o versiune dramatizată la teatru, în perioada liceului. Așa cum poate știți, protagonistul nuvelei este Gavrilescu, un profesor de pian care își duce traiul de pe o zi pe alta, având sufletul înecat în banal și în neîmpliniri atât financiare cât și artistice. Gavrilescu este un om nefericit, care are adesea monologuri interioare, deși intră în conversații și cu ceilalți călători, tânjind după puțină atenție, și se simte sufocat de viața sa mediocră și plină de rutină, pe care o duce.

„Eu, cum vă spuneam, reîncepu Gavrilescu, trec regulat cu tramvaiul ăsta de trei ori pe săptămînă. Pentru păcatele mele, sînt profesor de pian. Zic pentru păcatele mele, adăugă încercînd să zîmbească, pentru că n-am fost făcut pentru asta. Eu am o fire de artist…”

Totuși, Gavrilescu este însetat de cunoaștere, iar subiectul despre casa misterioasă a țigăncilor îi stârnește curiozitatea să afle mai multe informații. Măcar așa mai poate ieși din cumplita rutină care îi macină existența. El pare uneori a fi absent sau pur și simplu distrat sau visător, de parcă ar încerca să evadeze cumva într-un spațiu prielnic sufletului său de artist. „Sînt artist, spuse Gavrilescu (…) Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet…”

Motivul arșiței, care apare obsesiv pe parcursul narațiunii și de care se tot plânge Gavrilescu, poate semnifica viața sa mediocră, iar admirația profesorului pentru Colonelul Lawrence al Arabiei poate fi dorința lăuntrică a protagonistului nostru de a ieși din cotidian și de a explora locuri necunoscute precum la țigănci, un loc obscur considerat un subiect tabu și rușinos de către unii dintre călătorii din tramvai. Gavrilescu îmi pare un personaj destul de ciudat cu monologurile și conflictele sale interioare. Pare destul de confuz, zăpăcit și pe alocuri enervant cu obsesiile lui cu privire la arșiță, neîmplinirea sa profesională și autoînvinovățirea constantă referitoare la deciziile greșite luate în trecut, care au dus la viața lipsită de satisfacții din prezent.

Bordeiul țigăncilor este spațiul sacru în care legile din lumea profană nu se mai aplică: timpul trece mai lent, oglinzile, paravanele, pereții și covoarele își schimbă forma, consistența și uneori par să se întrepătrundă; iar cele trei fete (țiganca, grecoaica și evreica) par a fi niște preotese care ascultă „spovedania” legată de trecut a lui Gavrilescu și îl ademenesc într-un joc aparent infantil (protagonistul trebuie să ghicească cine este țiganca)… joc pe care bărbatul îl pierde de fiecare dată. Fetele se învârt în cerc precum niște iele, iar Gavrilescu este prins în vârtejul supranatural pe care nu îl înțelege și căruia nu îi poate rezista.

„(…) încercă sa se oprească, să se smulgă din mîinile acelea care-l învîrteau în iureș, ca într-o horă de iele, dar îi fu peste putință să se desprindă. Simțea în nări dogoarea trupurilor tinere și parfumul acela exotic, depărtat, și auzea în el, dar și în afara lui, pe covor, picioarele fetelor dănțuind. Simțea de asemenea că hora îl poartă ușor, printre fotolii și paravane, către fumul încăperii, dar după cîtva timp renunță să se mai împotrivească — și nu-și mai dădu seama de nimic.”

Ceea ce urmează jocului fetelor reprezintă scena cea mai interesantă și misterioasă din nuvelă datorită elementelor suprarealiste care dau senzația de oniric, dar și de o posibilă halucinație. Cineva scria pe Goodreads că Gavrilescu ar fi putut simți efectele opiului, deoarece Eliade obișnuia să consume acest narcotic, însă nimic nu este menționat clar în nuvelă. Putem face totuși speculații, iar indiciul de la care putem porni este faptul că țiganca îl sfătuiește pe Gavrilescu să nu bea prea multă cafea. Poate că baba i-a pus ceva în acea cafea sau poate că protagonistul a început să halucineze tocmai din cauza cafelei.  Pe de altă parte, mi-ar fi plăcut să cred că visul ciudat al lui Gavrilescu este un simbol al purgatoriului sau chiar al iadului – întunecat, cu o căldură sufocantă, unde obiectele din decor prind viață și se mișcă singure – însă Gavrilescu îmi pare din ce în ce mai derutat după revenirea la lumea reală, în loc să fie mai liniștit și purificat.

„Eu venisem aici din simplă curiozitate. Mă interesează lucrurile noi, necunoscute. Mi-am spus: Gavrilescule, iată o ocazie să-ți îmbogățești cunoștințele. N-am știut că e vorba de jocuri naive, copilărești. Vă închipuiți, m-am văzut deodată gol, și auzeam voci, eram sigur că dintr-un moment în altul… înțelegeți ce vreau să spun…”

Eugen Simion spunea că nuvela lui Eliade este „o alegorie a morții”, iar ultima parte (de la întoarcerea lui Gavrilescu în planul profan până la sfârșitul cărții) are simboluri clare în această privință: de la moartea sau plecarea din București a cunoscuților protagonistului, întâlnirea cu birjarul care a fost dricar în tinerețe, până la revederea cu Hildegard, marea iubire a lui Gavrilescu. Ea este acea prezență nepământeană pe care Gavrilescu practic putea să o aleagă de la bun început când intrase la țigănci, însă el a ales-o la sfârșit, pentru că nu mai avea altă opțiune. Până și baba îi spune lui Gavrilescu despre Hildegard că: „Mai e doar nemțoaica. Ea nu doarme niciodată…”

Nu-mi vine să cred că încă mă fascinează această nuvelă datorită suspansului și misterului pe care povestea le degajă și datorită simbolurilor care fac această lectură o experiență inedită la orice vârstă. După atâția ani, deși încă mai știam în mare despre ce era vorba în nuvelă, am rămas surprinsă de detaliile pe care le-am uitat; așa că, implicit, am redescoperit povestea. Mai mult, am privit-o dintr-o perspectivă nouă, ceea ce nu se întâmplă cu toate cărțile, deoarece anumite impresii din școală sunt greu de schimbat.