Recenzie: Calea sângelui și-a inimii de Oliviu Crâznic

Fantezie. Supranatural. Romantism Negru.

 

Titlu: Calea sângelui și-a inimii

Subtitlu: Fantezie. Supranatural. Romantism Negru.

Autor; Oliviu Crâznic

Gen: Fantasy, Science-Fiction, Gothic, Horror

Anul apariției; 2013

Rating: 4/5 stele

Deși am citit și anul trecut mini-colecția Calea sângelui și-a inimii scrisă de Oliviu Crâznic, am simțit că nu am avut starea necesară pentru a mă bucura pe deplin de ea; așa că m-am gândit să-i mai dau o șansă anul acesta, pentru că, mai nou, am prins gustul prozei scurte, fapt care demonstrează că gusturile mele sunt într-o continuă schimbare. Dacă stau să mă gândesc, sunt mai multe motive pentru care voiam să recitesc și să recenzez această carte. Pe lângă interesul stârnit de recenzia Elenei, amândouă am avut oportunitatea de a-l întâlni pe scriitor la Cruxmas Fair and Party, în decembrie 2016, unde a prezentat Fantasticul de impact: De la Ghilgameș la „Urzeala Tronurilor” alături de dramaturgul și criticul literar Alexandra Medaru.

Calea sângelui și-a inimii este o scurtă antologie în care se găsesc trei povestiri (Trecătoarea, Însângerată, luna și  Mascarada învinșilor) și un fragment din romanul gothic Și la sfârșit a mai rămas coșmarul.  Fiecare povestire aparține unei anumite perioade istorice, de la Antichitate și Evul Mediu, la un viitor mai îndepărtat. Unul dintre elemente comune este drumul predestinat, care trebuie străbătut de personaje fără frică pentru a-și înfrunta destinul sau a afla adevărul. Este prezentă antiteza viață-moarte de care personajele nu se pot feri pentru a-și îndeplini menirea, dar și legătura strânsă dintre eros și thanatos, care duce rapid de la fascinație și seducție, la moarte.

Intrigile din Trecătoarea și Însângerată, luna au loc pe plaiuri mioritice și au ca teme comune războiul și moartea, suspansul fiind creat prin repetarea unor întâmplări sângeroase ori misterioase care stârnesc angoasa, dar și curiozitatea cititorului. În ambele povești, personajele sunt prinse în labrintul vieții și al morții, din care, de cele mai multe ori nu vor ieși tefere, ci răpuse de mâna destinului. Deși aceste două povestiri sunt foarte scurte, felul simplu în care sunt relatate te prinde și te ajută să intri în acea atmosferă apăsătoare și misterioasă din care simți că nici tu nu poți ieși. Interesant este faptul că personajele din Trecătoarea sunt conștiente că vor muri, însă nu au o altă variantă decât să-și riște propriile vieți pentru a-și face datoria. Ideea morții iminente și a pierderii treptate a terenului în fața inamicilor, mă duce cu gândul la Cântecul lui Roland, unde toată arier-garda francilor este nimicită de către mauri. Felul în care se repetă micro-scenele m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva, la un moment dat, romanii au început să halucineze, deoarece dacii care îi atacau păreau să ia forma unor entități supranaturale, imune legilor pământene.

Mascarada învinșilor este o poveste plasată într-un viitor incert – prima povestire din Emergaarde Saga – într-un univers ficțional aflat în plin război. Povestea aparține fără doar și poate genului science-fiction datorită tehnologiei folosite de către personaje (comunicatorul funcționează prin intermediul energiei solare, soldații au plăci de autentificare), animalelor ficționale (khazug și canteri) și poate chiar a numelor ieșite din comun (Ermengaarde Eyes,  Lester Cath, Sober Nombrum). Prima dată când am citit povestea anul trecut, nu prea am înțeles-o, dar acum m-am mai familiarizat cu genul și am simțit că narațiunea a curs mai ușor. Îmi place că Emergaarde este neînfricată, și deși este singură în fort, știe cum să scoată informații de la cei doi soldați străini, folosindu-se de punctele lor  slabe.

Fragmentul din Coșmarul este cartea despre Nunta marchizei de Lauras. Cavalerul Arthur de Seragens (naratorul nostru) este nevoit să participe la nunta marchizei Josphine de Lauras alături de prietenul său, vicontele Raoul de Vincennes, pentru a infirma anumite bârfe despre trecutul obscur al marchizei, care nu trebuie să ajungă la urechile logodnicului ei auster, contele Maximillien Schwartz. Deși marchiza a invitat nobili pestriți din provincie care nu prea se cunosc, încep treptat să se formeze grupuri și legături între ei, iar zvonurile despre viețile fiecăruia nu întârzie să apară. Mai mult, se spune că activități bizare și necurate au loc în Castelul Ultimelor Turnuri, iar poveștile relatate de unele personaje anticipează ceva terifiant. Deși snobismul, ipocrizia și minciunile sau trunchierea adevărului sunt fapte la ordinea zilei pentru oaspeții din castel, cititorul presimte că este ceva putred la mijloc și poate face supoziții referitoare la anumite personaje. Dacă presupunerile sunt corecte sau nu, rămâne de văzut.

Scriitura este foarte bine închegată, stilul este poetic și redă parfumul epocii respective, cu săli somptuoase și personaje elegante, dar simandicoase și prețioase, cărora le place să împrăștie zvonuri despre ceilalți oaspeți. Capitole sunt scurte și la obiect, descrierile sunt vizuale, iar intriga este construită treptat, piesă cu piesă. Deși încă nu mă pot pronunța cu privire la acest roman, mi s-a părut o lectură foarte interesantă și mi-a fost tare ciudă că fragmentul s-a terminat fix atunci când interesul meu pentru poveste era la cote maxime.

Dacă v-a plăcut postarea mea de astăzi, vă invit să aruncați o privire atât peste cartea prezentată mai sus, cât și peste recenzia Elenei la Coșmarul. Vă asigur că merită.

Review: Wild Child by Mike Wells

Book 1 of Wild Child

A Teenage Sci-Fi Conspiracy Thriller

 

Note: Wild Child, as well as all of Mike Wells’ first instalments in his series, is a freebie!

 

Title: Wild Child

Subtitle: A Teenage Sci-Fi Conspiracy Thriller

Author: Mike Wells

Genre: Science Fiction, Thriller, Young Adult

First published: 1998

Year of Publication of This Edition: 2014

Self-Published

Series: Wild Child

Rating: 2/5 stars

Here’s that time again when I post a review for a book I didn’t enjoy. As a side note, I devoured most of Mike Wells’ thrillers I read and he is definitely one of my favourite writers, but sometimes I happen to come across a book that isn’t my cup of tea or it doesn’t feel specific to the author’s style. So, as awkward as it may seem, I have to underline how I feel about the story, hoping that the devoted fans of the book will respect my opinion because we all come from different cultures and see the world through our unique perspective.

Wild Child is the first instalment in Mr Mike Wells’ eponymous trilogy and it’s A Teenage Sci-Fi Conspiracy Thriller, which made me curious to pick it up, taking in consideration the fact that the author usually writes series for an adult audience. In short, Kyle Dunlap and Briana Fox are two teenage friends who go for a swim in Lake Carlton, but Briana has a terrible boating accident and you would expect her to die. . However, she survives due to a mysterious green substance she finds at the bottom of the lake. After this drug-like healing water is tested, two government officials question Kyle about the location of this strange water that heals wounds and fortifies the body. Will Kyle give in and reveal the location of the mysterious pool of green water? And what will happen to Briana who can’t get enough of that strange substance?

Though the premise was interesting – the strange healing water that also acts like a drug – I didn’t feel invested into the story because the plot was a bit thin and the characters were underdeveloped. Briana is bossy, overly stubborn and rushes headlong into danger. I found her very annoying in the first chapters, but her wild nature calms down a bit when the effects of the magic water fade away. On the other hand, Kyle is quiet, cautious and more sensible than Briana, even though he acts a bit too boldly in front of the two government officials. And speaking of those two CIA agents, I think that this part of the story is a little far-fetched due to the lack of depth of the plot. Okay, I understand that this book is part of a trilogy, but besides a few suspenseful moments, which are characteristic of Mr Wells’ writing style, the story fell flat. The writing was okay and the descriptions of the lake and caves were interesting, but it didn’t do much for me. Though the book is around 100 pages, I got bored while reading it and I pushed through just to see if it gets better. The suspenseful moments and an ingenious twist saved the book from hitting the bottom of the rating scale.

In the end, those were the thoughts I wanted to share with you about Wild Child. I don’t know if I should recommend it or not because I didn’t enjoy it that much; but if you are still curious, you can check it out. Personally, I think that I will stick with the author’s adult series because they are more my thing.

 

Review: The Deep Beneath by Natalie Wright

Book 1 of H.A.L.F.

 

Title: The Deep Beneath

Author: Natalie Wright

Genre: Science Fiction, Young Adult

Year of Publication: 2015

Published by Boadicea Press           

Series: H.A.L.F.

Rating: 4/5 stars                              

“I was provided with a complimentary copy of this book so I could give an honest review.”

The Deep Beneath is the first instalment in Natalie Wright’s young adult science fiction series entitled H.A.L.F., which was inspired by the Roswell UFO Incident, but the author took it to a whole new level.

In short, three teenagers (Erika, Ian and Jack) who were living a dull life in border town Ajo (Arizona), encounter an outlandish being named H.A.L.F. 9, who saves them after they are attacked by two armed strangers. 9 is a human-alien hybrid who escaped from A.H.D.N.A., an underground lab owned by the military and kept top secret by the US Government. Due to the gratitude the teens feel for the hybrid, they decide to return the favour and help him run even farther away from the people who created him and wanted to use him as a weapon in the upcoming alien war that will strike the Earth. From this moment on, a suspenseful action-packed supernatural journey unfolds in front of their eyes and the teens’ lives will never be the same again.

“I am H.A.L.F. 9, property of the United States government and a lethal weapon.” (Page 68)

Because this is the first book of the series, it’s clear that there are still unrevealed facets of the characters or undiscovered fragments from their past, but they were pretty well-built. There’s Erika, who wants to move out from her hometown in order to live a more exciting life, but she rejects Jack’s love because this might be an obstacle in her way to freedom. Ian is her best friend, the one who cares for her in a non-romantic way, and Jack is her love interest and the one who’s by her side and protects her when she’s hurt. H.A.L.F. 9 is the human-alien hybrid who tries to adapt and to understand the human world and he somehow develops feelings for Erika. Commander Lilly Sturgis is the geneticist who is in charge of the secret government program and she is the one who created the hybrids, along with Dr Randall.

There are multiple perspectives in this book (Lucia, Erika, H.AL.F. 9, Commander Sturgis and H.A.L.F. 10), from which we can understand the characters’ view of the world around them and the way they see other characters. The main themes are power, (lack of) humanity, freedom, friendship, poverty, love and hope.

To wrap it up, I enjoyed reading this novel more than I expected because the descriptions and the technical terms weren’t overwhelming, while the plot twists were worth discovering. Personally, I sat on pins and needles until the last page was turned.

Read the review of the second book.